Când ajungi la capătul răbdărilor… (2)

Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. Iacov 1:19

Sincer să fiu am puţină tensiune scriind această continuare a meditaţiei de ieri pentru că multe persoane mi-au spus că o aşteaptă cu interes şi mi-e teamămsă nu le enrvez 🙂 . Glumeam desigur, dar reacţiile de pe mail de ieri mă provoacă la mai multe aspecte de meditat pe care dacă nu le pot prinde azi le voi aborda şi mâine.

Ziceam deci că cel ce se mânie e numai normal. Că există momente în care siguranţele fiecărui om sar. Fiecare om are o limită peste care nu e bine să fie ţinut multă vreme. Este dacă vreţi la fel cu orice factor stresor din lumea fizică. Dacă aţi studiat rezistenţa materialelor ştiţi că în funcţie de tipul său, fiecare material opune o anumită rezistenţă după care cedează. Aluminiul de exemplu se îndoaie destul de uşor, punctul de rezistenţă e mic dar oţelul de anumite compoziţii rezistă la stres mare , atât de mare că ajunge să fie folosit pentru construirea sau fabricarea arcurilor de tren care trebuie să susţină zeci de tone poate chiar sute. Nu ai putea face asta cu aluminiul, trebuie o anumită clasă de oţel care mai trebuie pusă şi la un tratament special care să îi mărească rezistenţa.

Ei bine şi oamenii sunt diferiţi. Unii reacţionează şi ajung la capătul răbdărilor şi dacă bate vântul iar alţii duc mult şi bine poveri mari. Fiecare dintre noi avem o anumită rezistenţă şi aş îndrăzni să spun că aceasta depinde foarte mult de maturitatea spirituală şi de cea psihică şi emoţională dar şi de educaţie. De ce spun asta: Să vă ofer un exemplu. Pe cine aţi auzit mai des ieşindu-şi din fire, pe un om educat, cult sau pe unul needucat? Pe un om credincios sau pe unul necredincios? De regulă persoanele imature şi needucate izbucnesc mult mai repede şi reacţionează devastator la mânie.

Cred eu că un pas important în mărirea rezistenţei la mânie e cultura şi educaţia. Prin astea omul se cunoaşte mult mai bine se descoperă şi poate să mărească rezistenţa la factorii stresori.

Un alt pas este maturizarea spirituală. Spuneam ieri că fiecare încercare e un pas spre o maturitate mai mare. Iacov spune: Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic. De fapt orice antrenament aduce performanţă, duce spre performanţe tot mai mari pe cei care îl fac. Ştiu că nimănui nu-i place să se vadă ieşit din fire, nervos şi necontrolat dar fiecare din noi am avut astfel de stări şi aceste teste ne-au ridicat gradul de rezistenţă.

Scriptura vorbeşte destul de mult despre mânie şi ne avertizează că nu e bună deloc pentru noi nici spiritual nici fizic. Momentele de maximă tensiune prelungită nu fac bine organismului, Stresul prelungit dăunează şi psihic şi fizic nu doar spiritual. Soluţia nu este să punem barieră sus, să legăm supapa de refulare că avaria va fi mult amplificată, soluţia pe care o căutăm trebuie să se concentreze pe cum să evităm stresul acela, cum îl identificăm şi cum reacţionăm când apar primele semnale.

Luăm un exemplu: O familie venită la consiliere avea problema asta: aproape în fiecare seară când veneau de la muncă acasă ieşea cu ceartă cruntă, nervi, trânteli etc , numai la bătaie nu ajunseseră dar nu mai era mult. Ceva declanşa tot procesul, se producea un stres imens de fiecare dată şi oamenii doar se certau dar nu se opriseră niciodată să analizeze care e motivul certelor lor. Doar se criticau unul pe altul şi faţă de alţii. O simplă analiză de două şedinţe a scos la iveală factorul stresor apoi în alte două şedinţe au învăţat să îl evite elegant şi constructiv. O căsnicie care se ducea spre divorţ 100% a fost salvată doar prin 4 ore, cu aproximaţie, de analizat şi luat decizii, s-a curmat o ceartă de 6-7 ani de zile. Trebuie să ne oprim în loc şi să vedem ce anume ne face să ajungem la capătul răbdărilor nu cum să ne punem frâu.

Spuneam ieri că nu voi fi foarte teologic că nu duceţi lipsă de asta, de fapt în toate meditaţiile mele voi căuta să mă duc mai mult pe practică ţinând cont că sunt citite de oameni care îl cunosc pe Dumnezeu. Totuşi trebuie să afirm, chiar dacă se înţelege clar din ce am scris până acum, că o bună relaţie cu Dumnezeu va fi un factor stabilizator major şi fluctuaţiile de la acest capitol vor fi mult mai bine gestionate. Dacă Duhul Sfânt e în controlul vieţii acesta va face un management extraordinar de bun la acest capitol, cel mai bun leac de altfel pentru mânie.

Şi totuşi ne enervăm. Şi totuşi ajungem la capătul răbdării şi explodăm. Ce putem face practic? Iată câteva sugestii care pe mine mă ajută enorm, le scriu poate că unele din ele vi se potrivesc.

Evit situaţiile de stres inutil. Înainte mă enervam de la multe chestii (discuţii contradictorii despre politică, despre religie, despre chestii sensibile şi intime ale altor persoane) Discut doar strictul necesar şi pentru că îmi cunosc punctele sensibile prefer să plec din situaţia respectivă dacă prezenţa mea acolo nu este strict necesară.
Analizez ce a dus ultima oară la pierderea controlului. Care au fost fazele mânierii, care au fost vorbele si gesturile sau elementele care m-au înfuriat şi iau decizii pentru viitor.
Vorbesc ulterior cu persoana care „m-a scos din pepeni” pentru a analiza cum putem evita pe viitor astfel de situaţii. V-aţi enervat vreodată pe soţie sau soţ? Ei bine eu da şi ea la fel dar de fiecare dată (după un timp de „botăială”) analizăm ce ne-a enervat şi fiecare ne învăţăm lecţia.
Dacă am avut o zi stresantă încerc ca înainte de a intra în casă să îmi fac puţină ordine în minte. E foarte posibil ca ceea ce am ţinut în mine până atunci să vărs în casă când copiii fac gălăgie sau când soţia îmi face vreo zece cereri diferite în aceeaşi secundă. Când vin acasă toată lumea e bucuroasă, sare pe mine, fiecare mă ia de nou (şi eu pe ei) şi e foarte posibil să plătească pentru stresul meu de până atunci aşa că e necesar măcar un minut înainte de a intra să fac un proces cognitiv prin care să mă delimitez de ce a fost până atunci.
Da fac şi exerciţii de respiraţie când este nevoie, ies afară sau la fereastră şi inspir adânc şi controlat, mă uit la cer şi încerc să mă calmez.
Opresc discuţia dacă nu pot să o părăsesc.
Îmi hrănesc sufletul. Pe pielea mea am observat că cititul Bibliei măreşte gradul de rezistenţă dar mai ales îmi oferă un management mai bun al situaţiilor limită.
Îmi cer iertare. Nici nu vă daţi seama cum dispare mânia când apleci capul. Egoismul nu prea ne va lăsa să pierdem dar dragostea spune Biblia că nu se mânie.
În situaţiile din care efectiv nu pot ieşi, nu am cum să le întrerup sau să le opresc mă mângâi cu gândul că sunt trecătoare, că sunt momente peste care voi trece şi s-o creadă ei că mă mai prind pe acolo.
Mă rog. Dumnezeu vine de fiecare dată în ajutor când e strigat în astfel de situaţii, când vede că omul strigă către El după ajutor la capitolul acesta atinge acea fiinţă aproape instantaneu.
Gândesc că sunt la testare. Toate testările sunt dificile dar după o testare realistă îmi pot vedea nivelul şi pot şti unde trebuie să mai muncesc.

Da m-am mâniat şi nu pot deloc promite că nu o voi mai face deşi îmi doresc. Chiar dacă nu aţi avut ocazia să mă vedeţi mânios pentru că toată mânia mea de regulă o îndrept spre mine m-am mâniat. Am fost de multe ori ca Iona dacă vă mai amintiţi situaţia: Bine faci tu că te mânii? Da bine fac că mă mânii! Dar ştiu un lucru, de fiecare dată am devenit mai înţelept, mai puternic, mai călit. De fiecare dată am învăţat şi voi învăţa despre mine şi limitele mele.

Poate că te mânii şi tu vreodată, poate eşti descurajat că au sărit siguranţele când nu trebuia dar gândeşte că totul e trecător şi învaţă de la orice situaţie din viaţă dacă tot nu o poţi evita. Dumnezeu să ne binecuvinteze.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.