Exagerarea negativă (II)

Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un câine mort, un purice. 1 Samuel 24:14

Un alt motiv pentru care exagerăm „în minus” este că ne simţim ameninţaţi. Nu ştiu dacă Mefiboşet ştia de expresia lui David când a fost chemat la acesta, dar e interesant că folosesc aceeaşi comparaţie în încercarea lor de a îmbuna pe „urmăritor”, se compară cu „un câine mort”.

Am fost coleg de clasă cu copii instituţionalizaţi, aceşti copii pe vremea aceea erau tare chinuiţi, erau umiliţi într-un mod crunt şi erau zdrobiţi ca personalitate iar stima de sine era aproape inexistentă. Pentru o bomboană erau puşi toţi să sară în cap jos şi o făceau fără să stea pe gânduri. Unul din aspectele observabile uşor la ei era exagerarea aceasta negativă. Dacă făceau o greşeală în clasă, ca să scape mai uşor se pedepseau singuri, loveau cu capul în perete sau se scuipau singuri, îşi dădeau palme etc. Oamenii aceia erau zdrobiţi de tot.

Revenind la cazurile lui Mefiboşet şi David vedem două situaţii oarecum asemănătoare dar şi distincte. Spre deosebire de Mefiboşet, David avea ceva putere, avea ungerea divină şi Dumnezeu îi dăduse în mână pe Saul. Micşorarea pe care o face David e şi din dorinţa de a pune capăt unui conflict inutil într-un mod paşnic, este dacă vreţi şi o dovadă de înţelepciune. Un om care dorea binele vrăjmaşului său din încredinţarea „exprimată şi în psalmi” că Dumnezeu este cel ce judecă.

Nu tot aşa se întâmâplă când David este înaintea lui Achiş, împăratul Gatului. Aici se umileşte şi mai tare şi „jocă teatru” exagerând iar, făcând pe nebunul tot din acelaşi motiv, ca să scape de ameninţare. După ce reuşeşte manevra şi scapă sănătos David scrie Psalmul 34 şi acolo se vede o bucurie imensă în versurile sale.

Analizând pe David vedem că acesta nu era nicidecum, un „câine mort” , nu era un purice, nu era un nebun ci era un om foarte înţelept, un bărbat viteaz şi pe deasupra mai era şi uns de Dumnezeu ca împărat al lui Israel şi totuşi în situaţii limită apelează la exagerări ca să îşi scape viaţa.

Aceleaşi riscuri le avem şi noi ca în momente delicate să apelăm la exagerări pentru a scăpa din situaţii limită. Se trezesc oameni de calibru minţind şi jucând teatru pentru că nu găsesc în acel moment soluţii de ieşire din situaţie. Te întrebi adesea „ăla mă?” „ce l-o fi apucat?” pentru că pe unii oameni nu prea i-ai putea vedea în situaţii jenante coborându-se aşa de jos. Teama totuşi îi împinge pe oameni spre gesturi sau acţiuni extreme şi e ceva aproape automat nu planificat e un sistem de apărare mai mult, corpul şi mintea când intră în stare de apărare, de alertă merg într-un fel „pe automat” nu mai trecem tot prin filtre, scopul este ieşirea din situaţia de ameninţare şi asta cât mai repede.

Poate ţi s-a întâmplat şi ţie să exagerezi negativ despre persoana ta în situaţii limită şi vreau să ştii că e o reacţie aproape normală care apare la presiune mare. Spre deosebire de exagerarea pozitivă care are de a face cu construirea unui EU mai mare, are de a face cu mândria de cele mai multe ori, cea negativă are de a face cu scăparea din situaţii extreme. Aşa apare minciuna uneori, David a minţit indirect pe Achiş că e nebun, Avraam şi Isaac după modelul său au minţit că soţiile lor le erau surori şi ar mai fi exemple.

Dar exagerarea asta negativă ţine şi de maturitatea spirituală. Cu cât persana este mai matură spiritual cu atât situaţiile limită în care va reacţiona prin exagerare vor fi mai puţine. Maturitatea spirituală şi părtăşia cu Dumnezeu ne dă variante nespus mai bune pentru a ieşi din situaţiile delicate. Vom reuşi să controlăm mult mai bine reacţiile fireşti şi vom reacţiona mult „mai controlat”.

Mă rog Domnului să îmi călăuzească viaţa şi în cele mai mici detalii pentru ca reacţiile mele să fie în concordanţă cu voia Sa şi să fie controlate întotdeauna de Dhhul Sfânt.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.