„De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.” Nicolae Steinhardt
Priveam ieri pur şi simplu la feţele oamenilor de pe stradă. Rămăsesem blocat câteva minute pe chipurile celor care treceau pe lângă mine. Citeam pe feţele lor, ale celor mai mulţi dintre ei, resemnare, durere, abandon, tristeţe. Fiecare mergea cu gândurile lui triste şi cu frământările minţii sale. Am citit atâta singurătate şi izolare că m-am speriat. Mi-am adus imediat aminte de vorbele lui Nicolae Steinhardt scrise în Jurnalul fericirii „De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.”
Mă duce gândul la o întâmplare similară în Biblie. Domnul Isus stă lângă o fântână unde apare o femeie căreia „îi citeşte trecutul” şi îi citeşte golul din inimă şi durerea şi lipsa de sens. Nu ştiu ce exprima faţa acelei femei dar cu siguranţă o foame disperată de iubire exista în viaţa ei de vreme ce a schimbat atâţia bărbaţi. La fel ca mulţi oameni azi care trec din căsnicie în căsnicie căutând iubire.
În cartea Labirintul Codependenţei am citit prima dată de teoria rezervoarelor afecţionale şi conform acestei teorii fiecare dintre noi avem încă de la concepere nişte rezervoare care trebuie să fie umplute cu afecţiune, cu iubire. În mod normal afecţiunea asta trebuie să vină de la tată şi mamă în proporţii egale. Orice dezechilibru cauzează ulterior probleme greu de rezolvat. În realitate nu este greu de observat că familiile în care copilul primeşte această afecţiune şi o primeşte în mod echilibrat sunt tot mai puţine (dacă or mai fi) în consecinţă există foarte mulţi oameni care nu au rezervorul plin şi nici proporţia nu este deloc echilibrată.
De când ne naştem se vede foamea noastră după iubire, avem nevoie de iubire mai tare ca de mâncare. Copiii care nu sunt iubiţi fac orice pentru a capta atenţia şi din această cauză cei mai mulţi dintre copii cu delicvenţă juvenilă ajung în acest punct. Din dorinţa de a primi dragoste şi atenţie fac multe lucruri necugetate. De altfel şi marea majoritatea a adulţilor în dorinţa lor de a umple acel rezervor afecţional ajung să se aventureze în relaţii imorale, extraconjugale crezând că mai pot adăuga un strop de iubire în acel rezervor care e gol. În realitate aceste relaţii bazate pe sex în afara căsătoriei sorb şi ultimile picături de afecţiune din rezervor şi lasă omul stors şi de ultima picătură.
Lipsa de sens e strâns legată de iubire. Dacă nu te simţi iubit apreciat nu prea ai motive să trăieşti, îţi lipseşte vitalitatea, forţa de a te lupta cu provocările vieţii. Dacă nu ai iubire în rezervor pluteşti dus de vânt pe valurile vieţii şi eşti purtat încoace şi încolo de circumstanţe sau oameni rău intenţionaţi. Un om care are sens în viaţă merge undeva, merge spre o ţintă nu pluteşte în derivă.
Probabil din această categorie de oameni făcea parte şi această femeie de la fântână aşa cum mulţi oameni sunt azi. A căutat iubirea în relaţii multiple, acum era însetată lângă o fântână căutând potolirea unei stări interioare cu surogate. Dar minunea e că se întâlneşte cu Isus cel care este Pâinea Vieţii cel care este Apa Vieţii. Acolo foamea şi setea ei sunt potolite şi nu doar ale ei ci ale multora din cetatea Samariei. Isus vede nevoia interioară a femeii şi a oamenilor din cetate şi se oferă să le umple rezervoarele golite de atâta vreme.
Tu cum stai cu rezervorul afecţional? Este ceva în el? Mai ai nevoie? Poate ai căutat să îl umpli prin diferite metode oameneşti, poate cu relaţii, poate cu alcool, cu pornografie, cu relaţii virtuale, cu prietenii periculoase şi dubioase dar nu ai reuşit. Totul pare zadarnic, nici nu ai cum, acele metode de fapt vor să tragă din tine şi picăturile pe care le mai ai de afecţiune. Tu ai nevoie de Isus, El e singurul care oferă dragoste şi oferta Lui este pentru toţi oamenii. Nu ştiu pentru câtă vreme e valabilă dar toţi cei care s-au întors la Isus pot confirma că inima lor a fost umplută de dragoste.
Poate ai fost neglijat, poate nu ai avut parte de iubire, poate nu ai fost dorit, poate ai fost criticat, poate ai fost alungat şi negat poate acum stai descumpănit negăsind o sursă de dragoste altruistă şi proaspătă de aceea te anunţ că Isus este această sursă.
Ioan 6:51 Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”
Apocalipsa 22:17 ……… Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.