Cu susu-n jos

Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune! Isaia 5:20

Când eram ţânc numai de-o şchioapă multă vreme petreceam prin ograda bunicilor, erau la doi paşi de casa noastră iar între noi nu era chip să reziste vreo poartă, aşa că de dimineaţă-n seară, noi nepoţii, unii din dreapta, alţii din stânga, năvăleam precum cotropitorii pe puţinul „teritoriu” rămas bunicii după ce dăduse băieţilor ei „loc de casă”. Bunica nu avea şcoală, era o femeie simplă care toată viaţa robotise pe la boieri apoi la colectiv, ce ştia ea să facă era munca şi să respecte regula. Era greu dacă nu imposibil să o faci să încalce vreo regulă iar de muncit… ca tractorul, unde se apuca de lucrat îndată se isprăvea. Iarna era timpul de „împletit”, făcea veste, pulovere, şosete, mănuşi etc și nu doar pentru noi ci pentru o parte bună a satului. Dacă trebuia cuiva ceva de lână venea la „ţaţa Natalia”.

Ei bine atunci doar astea le vedeam pe lângă aptitudinile extraordinare de „bucătărit” că ne plăcea aşa de mult cum gătea la soba „cu strujăni” că mamele noastre se mai enervau uneori că na, erau nurori şi noi alegeam să mâncăm la soacra lor. Acum însă îmi aduc aminte de multe din vorbele simple de atunci, care la momentul acela le ignoram că nu aveam timp de filosofii şi una din ele era: „fă treaba cum se face că toate lucrurile au un rost”. Asta însemna să respectăm ordinea firească de lucru când ne mai debita nouă mintea câte o idee năstruşnică prin care să „eficientizăm” lucrul. Greu o convingeai să schimbi lumea, să schimbi lucrurile „bune” şi tare dezaproba dacă nepoţii, nurorile, feciorii sau oricine altcineva „se scula cu faţa la cearceaf” sau „cu susu-n jos”, te expedia repede: „Mergi  şi te culcă, lasă că fac eu!”

Ei bine cred că azi ar muri a doua oară dacă ar vedea câte lucruri sunt cu susul în jos. Ar face atac de cord văzând cât de tare „s-a sucit” lumea. Când ar vedea că regii s-au transformat în bufoni, că părinţii joacă pe calculator cot la cot cu copiii şi se ceartă de la acesta, că mamele îşi îmbracă fetiţele de doar câteva luni foarte „sexy”, că băieţii nu mai devin bărbaţi nici la 40 de ani, că mâncăm tot felul de prostii pe când adevăratele alimente stau nevândute, că cei care ar trebui să fie exemplu la fapte bune sunt top la furturi şi hoţii, că oamenii merg la biserică ca să se joace pe mobil şi multe altele.

Nu era bunica filosof dar om ca ea rar am întâlnit şi mare dreptate avea în simplele ei vorbe. Am ajuns să numim răul bine şi binele rău. Am ajuns să ne lăsăm copiii la desene animate în care răul este numit bine, 90% din desenele de pe TV conţin vrăji şi referire la forţele răului care brusc au devenit simpatice şi blamate pe nedrept. Drăcuşorii săracii luptă pentru bine şi vrăjile sunt spre binele omenirii. Mai mult acordăm premii Nobel pentru pace oamenilor care au inventat arme că de fapt tot un inventator de arme l-a instituit. Ajungem să aplaudăm intervenţiile armate şi invaziile în numele păcii. Numim bun divorţul şi avortul, găsim de bună eutanasierea oamenilor. Mai mult apreciem şi urmărim oamenii care trăiesc o viaţă destrăbălată şi murdară şi îi invidiem uneori pentru alegerile lor, numele lor sunt pe buzele tuturor.  Nu este lumea asta cu susul în jos?

De la cele mai mici aspecte până la cele mai mari şi ample aproape toate s-au schimbat fundamental. Nu mă mai miră acum că oamenii sunt dezorientaţi şi debusolaţi, nu e de mirare pentru că valorile tradiţionale s-au schimbat şi cele mai multe din ele au fost schimbate doar ca să nu mai fie la fel nu pentru că a venit ceva mai bun în locul lor. Numim cu uşurinţă mai degrabă pe Dumnezeu rău şi fără milă decât pe oamenii care clar ne manipulează şi te duc în direcţii greşite.

Într-o lume „cu susu-n jos” singurul reper fix a rămas şi va rămâne Dumnezeu. Totul este instabil, relativ, mişcător dar Dumnezeu e singurul care nu s-a schimbat şi nu se schimbă. Oamenii încearcă toate variantele, schimbarea de dragul schimbării nu mai e o noutate dar momentul judecăţii e aproape. Singura variantă de scăpare este la Dumnezeu. Eşti debusolat, dezorientat, încurcat de atâtea răsturnări şi schimbări? Atunci ai nevoie de o stâncă sub picioarele tale, ai nevoie să vii la singurul care este neschimbător, la Dumnezeu.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.