Am renunţat de ceva vreme la televizor. Nu îmi pare rău, însă inevitabil sunt cu ceva zile în urmă despre evenimentele majore prezente pe mass-media. Aşa se face că sunt cu câteva zile în urmă cu situaţia câinilor fără stăpân, cea de la Roşia Montană, a arestărilor spectaculoase, a nunţilor sau curviilor de primă mână etc. Cu toate acestea aud de la cei din jurul meu şi uneori mai citesc şi ştiri despre ce se întâmplă.
Ieri era un vânt puternic şi eu aşteptam autobuzul aşa că, mi-am scos căştile din buzunar, le-am înfipt în telefon şi am căutat ceva ştiri. Prima a fost că unii oameni protestează în favoarea câinilor şi doresc ca aceştia să nu fie eutanasiaţi ci să trăiască. Ba mai mult unele voci de acolo susţineau că ar fi bine să fie ţinuţi în adăposturi şi hrăniţi tot restul vieţii lor. Am auzit multe despre drepturile animalelor, despre ce fiinţe valoroase şi sensibile sunt şi multe altele. Am rămas dus pe gânduri….
Unde o fi oare normalul în zilele noastre mă tot întrebam? Care e punctul de vedere corect? Ce ar fi bine să se facă în acest caz? Sunt convins că s-a mai scris mult pe tema câinilor şi a oamenilor dar nu abordez asta decât tangenţial pentru a sublinia câte ceva despre „normalitatea” zilelor noastre.
Dacă întrebam acum 100 de ani pe cineva privitor la problema asta era destul de simplă de rezolvat. Acum însă treaba e grea, necesită dezbateri în parlament, proteste de stradă, lobi şi mai ales, sume uriaşe de bani. Se discută mult, se dezbate intens şi se rezolvă… nimic. Ne învârtim precum câinele după coadă, pentru că de ani de zile nu am fost în stare să o rezolvăm cumva. Se face referire mult la drepturile animalelor, dar tot mai puţin la cele ale omului. Drepturile animalelor şi astea sunt cu dichis că nu toate animalele au drepturile astea numai câinele, mâţa, calul şi încă vreo câteva. Dacă e să vorbim de tot regnul animal, unele sigur se pot plânge, pe drept, de nerespectarea drepturilor şi sau discriminare. Deci chestia cu drepturile animalelor e normală azi.
Pe de altă parte există drepturile omului. Drepturile astea ale omului în realitate nu îl protejează, pentru că atunci când este mic, mic de tot poate fi ucis, strivit ca o muscă fără nici un drept, sau cu drepturile celui mare şi puternic şi aşa se face că auzim de cifre ameţitoare în privinţa ratei avorturilor. Apoi drepturile omului muşcat de câine sunt „să ceară legal” poate prin proces eutanasierea câinelui care a îndrăznit să-l muşte. Drepturile omului spun că oamenii pot decide să facă avort dar în privinţa animalelor ar fi repede acuzaţi de „rele tratamente aplicate animalelor” şi chiar condamnat. Drepturile omului în România înseamnă că se cheltuie cu un puşcăriaş cam 2700 ron/luna (nu am greşit, ai citit bine) cu un câine „instituţionalizat” cam 600 de ron/lună iar unui copil i se alocă 40 ron/luna ca alocaţie şi încă ceva pe educaţia, şi sănătate dar calculele specialiştilor spun că tot mai puţin decât unui câine i se alocă unui copil. Asta înseamnă drepturile omului. Aşa cum drepturile animalelor nu vizează toate animalele ci doar unele şi drepturile omului sunt benefice doar unora, se pare că celor mai răi. … şi asta e normal astăzi.
E normal să fie educaţi cu televizorul, e normal să circulăm pe drumuri proaste, e normal să plătească serviciile medicale, e normal să plătească dobânzi robitoare, e normal să fie avortaţi, e normal să primească anticoncepţionale abortive, e normal să fie învăţaţi să facă sex cu oricine, e normal să fie homosexuali, e normal să fie atei, e normal să-şi cheltuie banii pe alcool, droguri sau ţigări, e normal să fie robi ai sistemelor, e normal să rămână fără casă dacă nu au putut plăti, e normal să fie refuzaţi la angajare pentru că sunt bătrâni sau au handicap sau pentru că nu arată bine, e normal să privească tone de pornografie şi crimă, e normal să joace jocuri care instigă la violenţă, e normal să nu mai comunice, e normal să fie egoişti dar nu e normal să fie cruzi cu animalele. Cred că nu mai înţeleg normalitatea asta.
Nu sunt un duşman al câinilor, că tot se vorbeşte de statutul de „cel mai bun prieten al omului” dar acest statut a fost primit pentru câinii îmblânziţi şi parţial dresaţi, pentru câinii care au crescut la curtea stăpânului lor şi cu tot cu acest statut câştigat dacă „prietenul” muşca un om nevinovat, bunicu îi altoia un par în cap şi …pa prieten. Dacă nu o făcea el venea vecinul şi o făcea. Dacă era cazul venea tot satul la tine acasă şi-ţi cerea câinele. Totul era în regulă dacă era rău în curtea ta, cum avea cineva de suferit nu se discuta. Mai mult tot în conformitate cu drepturile oamenilor şi ale animalelor cei care doresc un căţel sau doi sau mai mulţi pot adopta aceşti câini şi să-i scape de la moarte. Spuneam că nu sunt un duşman al câinilor şi aşa este. Nu ştiu câţi câini mă latră, dar am obiceiul (prost spune nevastă-mea) să vorbesc cu ei şi să mă împrietenesc aproape cu orice câine. Nu mi-a fost frică niciodată de ei şi nici nu am aruncat vreo piatră după ei însă niciodată nu am considerat că un câine, poate fi el si un prieten bun, e mai valoros decât un om. Nu pot accepta că pentru apărarea câinilor se fac proteste iar împotriva uciderii copiilor nu suntem aşa de vehemenţi, nu concep ca unui câine să i se ofere „şansa la viaţă” iar unui om să i se ia această şansă. Nu pot accepta „normalul acesta”
În fond, omul a primit de la Dumnezeu însărcinarea să stăpânească peste toate animalele, omul este cel care guvernează peste ele şi nu invers. Dar lucrurile s-au schimbat. Câinii au căpătat valoare, curvarii sunt apreciaţi, puşcăriaşii sunt privilegiaţi, libertinajul este promovat, homosexualitatea este apărată, familia nu mai are valoare, copiii nu mai sunt importanţi, cinstea şi virtutea sunt considerate slăbiciuni… toate acestea pentru că Dumnezeu a fost îndepărtat din viaţa noastră. E trist… dar asta e realitatea şi dacă mai avem o şansă la normalitate aceea este tot credinţa şi apropierea de Dumnezeu.
Edit: Şi culmea dupa ce am scris acest articol am văzut că azi e ziua naţională a contracepţiei.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.