Creştinismul a avut un parcurs tare zbuciumat de-a lungul existenţei sale. Unele perioade în care a fost persecutat masiv, dar şi unele perioade în care a devenit persecutantul. Perioade în care a fost uşor de trăit ca şi creştin, dar şi perioade în care a fost dificil să-ţi trăieşti creştinismul. Perioade în care creştinii erau apreciaţi, dar şi perioade în care aceştia au fost batjocoriţi. Perioade în care creştinii au fost de mare ajutor societăţii, jefuindu-se pentru alţii dar şi perioade în care creştinii au devenit un soi de club exclusivist. Pe suprafaţa pământului şi acum există alte zone în care creştinii se află în diferite posturi. Există zone în care acum creştinii sunt prigoniţi, ucişi, torturaţi dar există şi zone în care creştinii „o duc bine”. Per ansamblu, în vremurile actuale, a crescut gradul de persecuţie a creştinilor şi asta nu doar în ţările musulmane ci şi în America şi în Europa unde se pretinde a fi democraţie.
Dincolo de aspectele socio-politice, trăirea creştină nu este uşoară datorită influenţelor socio-culturale anticreştine foarte prezente astăzi. Societatea, mass-media, şcoala, instituţiile de cultură educă oamenii într-o cultură clar anticreştină. Valorile promovate şi mediatizate nu sunt cele creştine ci mai degrabă anticreştine. Principiile creştine sunt clar atacate de instituţiile de cultură şi moralitatea a fost modificată astfel încât să nu se mai suprapună neapărat cu valorile Bibliei, ci să fie o moralitate de origine creştină dar adaptată culturii permisive.
Acum câteva săptămâni am discutat cu o tânără care venise de la un duhovnic. Mirela avusese parte de o educaţie morală bună pentru că până la vârsta de 17 ani crescuse în familia ei unde credinţa ortodoxă a fost chiar practicată. Dilema pentru care a fost la duhovnic era legată de cât de relevante şi necesare mai sunt păstrarea unor legi morale vechi de 2000 de ani în anul 2013 şi de ce aceste legi nu sunt ajustate să corespundă cu cultura noastră actuală. Se simţea înjosită de fiecare dată când colegele ei povesteau „încălcările de lege” pe care le făceau, când povestea despre escapadele amoroase, despre „trăirea clipei” despre încercările lor de a experimenta totul. Era considerată „măicuţă” din cauză că, deşi iubea un băiat, nu accepta să facă încă sex cu el. În inima Mirelei era clar o luptă imensă dar dorinţa de a fi considerată parte din grup o ardea tare. Ulterior a făcut şi pasul acesta şi a venit la consiliere cu lacrimi în ochi căindu-se că a cedat, actul sexual a fost pentru ea o experienţă traumatizantă care probabil îi va marca toată viaţa de acum înainte. A dezvoltat o ură imensă faţă de bărbaţi din cauza umilinţei pe care a îndurat-o.
E doar un exemplu, însă situaţiile în care creştinismul e greu de trăit din cauza influenţelor socio-culturale sunt multe. Ele privesc multe aspecte care ţin de trup, suflet şi duh. Tot felul de curente de yoga, tot felul de filosofii, tot felul de experiente care te cheamă să le încerci, tot felul de legi pe care ceilalţi le încalcă şi par fericiţi. Ca adolescent sau ca tânăr e de dus un război foarte greu şi care poate deturna întreaga călătorie prin viaţă. Unele experienţe sunt mai uşor corectabile dar altele sunt foarte greu reparabile sau deloc.
Ce e de făcut când tu eşti creştin iar toţi cei din jur te ironizează? Ce e de făcut când te temi de Dumnezeu dar te temi şi să fii exclus din grupul de prieteni? Ce alegi când eşti provocat explicit să te dezici de regulile lui Dumnezeu şi să le încalci? Pentru un adult e bătălie pe alte nivele, pentru un tânăr e la alte nivele. Bătălia este imensă şi nu ştiu dacă poate spune cineva că trăirea vieţii creştine e uşoară. Cred că nu a fost niciodată uşoară şi cu riscul de a fi subiectiv cred că e mai grea ca niciodată.
Singura variantă de a trăi în voia lui Dumnezeu rămâne însă apropierea de El. Îmi amintesc de o călătorie pe munte când telecabina de la Buşteni era stricată. Ne-am încolonat toţi tinerii şi am început urcuşul pe traseul de sub telecabină. Nu e un traseu tocmai uşor, iar dacă nu ai mai fost prin munţi e chiar greu. Una din porţiuni este foarte abruptă iar cărarea e doar de două palme, pentru siguranţă trebuie să te ţii de zbir. Unii erau mai „curajoşi” şi nu se ţineau ţinându-ne în stres pe toţi, pentru evitarea pericolului însă cea mai bună variantă era să mergi cât mai aproape de peretele de stâncă şi să te ţii de zbir. Totuşi grupul de „viteji” mergeau cu mâinile în buzunar, ei trebuiau să fie „actori” şi doi ne-au trebuit să facă aşa pentru că ceilalţi au început să arate că nu sunt mai prejos. Toate până când un rucsac s-a rupt şi a căzut în abis sfâşiindu-se în zeci de bucăţi în colţurile de stâncă. Atunci toată lumea era lipită de stâncă cu mâinile încleştate pe acea bucată de zbir care oferea siguranţă. Altfel a fost drumul până sus.
Ei bine, din păcate chiar dacă unii cad de la mare înălţime, parcă lumea tot nu vede riscul, unii îşi distrug viaţa complet călcând recomandările lui Dumnezeu şi totuşi riscul este minimizat de mediul socio-cultural. Valorile promovate sunt oameni de nimic, oameni care nu au în cap mare chestie, oameni la care „creierul mic e mai mare decât creierul mare” oameni care au cel mult ceva la bust şi la buze că în bibilică sau în inimă sunt goi de bate vântul. Aceşti oameni dictează trendul, oameni de nimic ne devin modele pentru că sunt promovaţi ca modele.
În acest context creştinismul nu este uşor de trăit, este chiar greu. E nevoie de coloană vertebrală ca tinerii de azi şi adulţii de mânie să poată să stea pe picioarele lor. Coloana vertebrală ar trebui să o construiască mama şi tata cu teamă de Dumnezeu. Dacă mama şi tata nu vor, nu pot, nu au chef, nu ştiu să facă asta…. nimeni nu o va face. Deci creştinismul este şi va fi tot mai greu de trăit nu pentru greutatea sa ci pentru lipsa totală de antrenament şi cunoaştere de Dumnezeu. Pentru că stăm departe de Dumnezeu, pentru că nu ne lipim de Stâncă, pentru că vrem să fim în trend, pentru că mediul socio-cultural devine mai prezent şi mai activ decât mediul creştin.
Tu cum mergi pe cale? Dar copiii tăi?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Articolul, fiind de interes general, educativ-de consiliere, l-am postat în Revista ARMONIA. Mulțumesc pentru permisiune și harul nespus de felurit al Lui Hristos să lucreze prin ceea ce faci. Binecuvântări. (George)
Să fie cu folos. Doamne ajută.