Acum 3 ani cu aproximaţie discutam cu un cunoscut care îşi construise casă. A stat ceva vreme „pe afară” a strâns bănuţi şi a trimis în ţară. Acasă soţia sa cu copiii trăgeau din greu şi se înfrânau de la multe, numai să deţină şi ei căsuţa lor şi să nu mai stea cu chirie sau pe la socri. Vremea a trecut, bănuţii s-au adunat, casa a început să se ivească, a găsit un model de casă tare cochetă undeva pe internet şi au pus în aplicare planul pe un pământ pe care îl cumpăraseră cu banii de la nuntă şi care era mai izolat de localitate şi cumva le oferea intimitatea pe care şi-o doreau.
A durat cam 5 ani să se poată muta în ea dar nu au apucat, când totul era aproape gata şi casa prindea forma visată au primit somaţie să dărâme clădirea şi să aducă terenul în starea iniţială întrucât nu aveau autorizaţie de construcţie, era o zonă unde nu se emiteau autorizaţii pentru că făcea parte din planul construirii unui drum important. Au bănuit ei că nu e în regulă să construiască acolo, dar mereu au mizat că pot lua autorizaţia dacă e cazul ulterior. Au încercat, au chemat arhitect care le-a desenat planul după ceea ce ei construiseră, s-au dus la primărie, au apelat la cunoştinţe de mare rang care lucrau pe la prefectură, etc. Degeaba, ordinul era clar, au pierdut şi la tribunal şi au trimis o firmă care le-a demolat tot.
Omul acesta s-a simţit nedreptăţit, i s-a făcut scârbă de România, a luat familia şi au plecat de aici cu toţii pe motivul că munca lor „de o viaţă” a fost aruncată la gunoi, că nu au fost înţeleşi, că nu au fost ajutaţi, că au făcut un lucru bun cu mâinile lor şi că statul le-a stat împotrivă susţinându-i pe cei leneşi. Au pierdut bani mulţi şi timp şi energie pentru că au construit ceva aparent bun într-un loc în care nu aveau voie.
La o analiză pertinentă vina le aparţine. Nu poţi să nu ţii cont la investiţii aşa de mari de legile ţării, nu poţi să construieşti edificii fără să te interesezi de aspectele legale, nu e în regulă să ocoleşti legea şi să ai pretenţia la scutiri, la abateri de la lege ulterior. Poţi să te trezeşti că munca ta deşi a fost mare, deşi a costat va ajunge să fie aruncată.
Exemplul acesta se potriveşte foarte bine cu viaţa noastră spirituală. Oamenii se străduiesc să trăiască o viaţă spirituală aşa cum văd la alţii, să copieze diferite modele, fie că sunt ele ale altor oameni, fie că sunt unele ale unor religii, se străduiesc să-şi clădească o viaţă spirituală care să arate bine, în care să se simtă bine, cu care să culeagă şi ceva laude. Pentru asta se fac eforturi foarte mari. Între aceste eforturi se numără: bani la biserică, prezenţă la biserică, zile de post, pelerinaje, stăruinţă, cerere de daruri, fapte bune, renunţare la vicii etc toate au menirea de a construi la edificiul acela spiritual dorit şi toate implică efort considerabil şi oamenii sunt de apreciat pentru efortul lor. Totuşi, la un moment dat Dumnezeu va da foc la tot ceea ce am clădit.
Pentru „clădirea” unui om spiritual acceptat de Dumnezeu avem datoria să respectăm legile lui Dumnezeu. Nu putem face ce ne taie capul, ce ne place, ce voim, ce credem că e mai bine, ci trebuie să procedăm în conformitate cu Cuvântul pentru că într-o zi ne vom prezenta înaintea lui Dumnezeu la judecată, la evaluare şi Dumnezeu nu va ţine deloc seama de eforturi şi costuri dacă „clădirea” nu e construită „legal”. Domnul Isus ne spune clar cum va proceda cu cei care vor încerca totuşi să îi aducă aminte de câte eforturi au făcut ei pentru construcţie: Matei 7:22-23 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Pur şi simplu, cei „fără autorizaţie” nu vor avea drept în cer indiferent câte eforturi au făcut pentru clădirea lor.
Mai mult, chiar şi cei care clădesc „cu autorizaţie” vor trebui să treacă evaluarea în care se va verifica conformitatea faptelor lor, respectarea planului despre care Scriptura spune că a fost făcut mai dinainte „am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Deci chiar „cu autorizaţie” avem datoria să clădim ceea ce a fost deja planificat acolo pentru că va veni o zi în care …lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. 1 Corinteni 3:12
La evaluare tot Scriptura ne spune că nu se are în vedere faţa omului, că nu contează nici culoarea pielii, nici sexul, nici religia, nici relaţiile, nici diplomele nimic. La evaluare fiecare va sta înaintea lui Dumnezeu personal şi va da socoteală. Ar vrea unii oameni „ să se ducă şi ei unde se duc alţii” dar nu se poate. Oamenii nu trec la evaluare „la grămadă” nu se va face „din lipsă de timp” examinare superficială. Totul va fi evaluat, totul va trebui să fie conform. Cei care au zidit pe Hristos în conformitate cu planul vor primi o răsplată iar cei care nu au zidit pe Hristos vor pierde tot.
Ce fel de om spiritual clădeşti tu?
Foto: Bistrita Online
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Greu de comentat la o aşa păţanie. E prea dureros numai să mă gândesc la o aşa experienţă, darmite să o trăiesc. E bine să fim înţelepţi, nu doar plini de iniţiativă şi disponibilitate la efort.
Când Dumnezeu ne va trimite somatţa demolării edificiului ridicat de noi, nu va mai exista o altă ţară în care să plecăm pentru a ne simţi bine. Pur şi simplu, nu va exista alternativă.