Desigur că una din marile teme care a preocupat mintea şi inima oamenilor multă vreme şi o va mai preocupa câtă vreme va ţinea pământul, este cea a înţelegerii şi respectiv a manipulării timpului altfel decât a curs el până acum. Oamenii doresc dacă se poate să sfideze timpul şi să păcălească cumva vremurile ca să aibă mai multe zile la dispoziţie. Fie că vorbim de metode prin care să ne păstrăm tinereţea, de metode prin care să ne organizăm super eficient viaţa, de mecanisme menite să reducă timpul necesar unei operaţii la minim, de maşinării care ne deplasează cu viteze din ce în ce mai mari, de teleportare sau chiar maşinării menite să proiecteze individul înainte sau înapoi în timp, oamenii au încercat tot ce e posibil sau imposibil pentru a scăpa de timp cumva şi încercările astea nu s-au oprit aici.
Dorinţa de a dăinui peste timp, de a trăi mai mult decât ne este scris, teama de clipa morţii i-a făcut foarte inventivi pe oameni. Unele invenţii sunt de-a dreptul comice, altele sunt înspăimântătoare. Ele variază de la creme antirid, carneţele menite să organizeze munca, automatizări din ce în ce mai inteligente dar şi temutele şi „conspiraţionistele” proiecte Philadelphia si Montauk despre care voi scrie tangenţial şi în meditarea de azi.
Faptul că viaţa este finită a stârnit multe împotriviri şi respectiv dorinţa de a împinge limitele cât mai departe dar şi dorinţa de a îndepărta limitele. Unele din invenţiile enumerate mai sus sunt menite să împingă limita dintre naştere şi moarte cât mai departe cu putinţă. Altele sunt menite să descopere o modalitate de păcălire sau ocolire a punctului final al vieţii. Inclusiv tradiţia şi basmele adoptă tema în povestiri ca „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” sau altele în care apar temenii: „odată ca niciodată”, „când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;”
Oamenii inevitabil se vor împărţi în două categorii majore. Prima din aceste categorii care crede că tot ce există e viaţa aceasta şi în consecinţă trebuie să fie cât mai lungă şi mai plăcută dar şi o a doua categorie care cred că după viaţa aceasta mai este ceva. Aici avem de a face cu creştinii, care cred că adevărata viaţă începe din momentul morţii dar şi cu religii orientale, care cred că odată mort omul fie se întrupează în vreun animal în funcţie de parcursul vieţii sale, fie devine o putere sau o energie, fie devin dumnezei şi multe alte variante. Asta nu înseamnă că cei care cred în existenţa vieţii după moarte nu doresc a o lungi cât se poate de mult, ci doar că cei care văd ceva şi dincolo de fiinţă mai au speranţă şi nu văd în moartea fizică cea mai mare dramă a fiinţei umane.
Răzvrătirea faţă de Dumnezeu are un rol foarte important în toate încercările oamenilor de a manipula timpul. Scriptura ne vorbeşte despre un timp al fiecărui lucru iar înţeleptul Solomon ne spune că este un timp pentru fiecare lucru în Eclesiastul 3:1-8. Nu ştiu cum era omul la creaţie dar din câte înţeleg în Biblie moartea a venit doar după păcat. Fie că vorbim de moarte fizică sau spirituală ambele îşi au originea în păcat şi au fost alegerea omului. Dumnezeu îl făcuse pe om nemuritor şi omul a ales să moară. Nu ştiu ce ar alege azi oamenii, dar mă gândesc că tot moartea ar alege-o dacă ar fi puşi în faţa alegerii între ascultarea de Dumnezeu şi moarte. Deşi ne sperie tare, am alege tot moartea, de fapt, alegem moartea în fiecare zi când alegem să trăim în păcat şi să-L respingem pe Dumnezeu.
Ei bine, această răzvrătire faţă de Dumnezeu a făcut pe oameni să dorească să fie ca El (în Eden) să ajungă la El (turnul Babel) sau săfie infiniţi ca El (proiectele Philadelphia şi Montauk dar şi unele religii care promit să transforme oamenii în dumnezei). Deşi limitarea pe care o avem ca timp este o mare binecuvântare în perspectiva lui Solomon, care ajunge la concluzia că viaţa asta este o deşertăciune şi deci limitarea temporară e benefică totuşi oamenii vor să o lungească cât se poate în loc să se pregătească pentru adevărata viaţă.
Da, este bine să trăim cât de sănătoşi putem, este bine să avem confort, să beneficiem de viteze crescute, să putem să comunicăm instant, să descoperim tratamente eficiente pentru ten, să cercetăm în medicină pe ramura gerontologiei şi să descoperim cum putem îmbătrâni mai lent şi mai frumoşi dar… viaţa aceasta se termină, are un punct de final pe care nu îl ştim dar de care suntem siguri, are un punct terminus în forma aceasta şi ne va trimite în viaţa eternă. Pentru acea viaţă trebuie să decidem acum pentru că sunt doar două variante fără perioadă „trial” este viaţa veşnică în prezenţa lui Dumnezeu unde vom fi ca El sau viaţa veşnică în chin, în prezenţa răului, unde vom deveni ca el.
Proiectul Montauk, ca o continuare a experimentelor Philadelphia, în care o navă a dispărut fizic complet în încercarea de a o face invizibilă radarelor a dorit tocmai să testeze călătoria în timp. Cum cred că fără foc nu iese fum bănuiesc că au sfidat cumva fie dimensiunile, fie timpul dar s-au petrecut şi foarte multe grozăvii şi încă se mai petrec . Vă pun o legătură către aceste proiecte traduse în română aici, cu menţiunea că va trebui să aveţi discernământ să înţelegeţi ce e ficţiune şi ce e adevăr (deşi uneori se suprapun). Dar e interesant să vedeţi până unde au ajuns încercările oamenilor de a sfida timpul.
Viaţa pe pământul acesta este limitată spre beneficiul nostru. Viaţa pe acest pământ este sub efectul blestemului păcatului care a adus boală, nefericire şi moarte, e în interesul nostru să fie limitată ca mai apoi să trăim o viaţă infinit mai plăcută, fără boală, suferinţă, lacrimi, timp, moarte. Da, trăieşte cât de frumos eşti în stare, cât de sănătos poţi, dar pregăteşte-te şi de moarte. Un om înţelept sa va pregăti de trecerea la viaţă prin moarte.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Un comentariu la „Joaca cu timpul – sfidarea timpului”