Ieri, din dorinţa de a ajunge repede la cursuri dar şi pentru a prinde timp de ajuns la predica de seară la biserică m-am învoit de la muncă pentru jumătate de oră. La 3 jumatate o iau în goană spre gară dar trenul… era în concediu. Nu venea nimic aşa că am ieşit la ocazie. Baiul e că din Târnava până în Mediaş nu se oboseşte nimeni să te ia deşi nu dădeam un leu cum dau oamenii ci 5, ca la autobuz, da de unde să ştie nenea soferu lucrul ăsta, că doar nu fluturam 5 lei în vânt.
Am zis eu cam toate rugăciunile ştiute şi pe la ultima văd o maşină că frânează brusc, imediat ce trece de mine. N-am apucat să zic amin că am zbughit-o după el, na, să nu mă aştepte omul. Deschid portiera, omul fereşte ceva de pe scaun şi mă cocoţ în maşină. Închid portiera după mine, pleacă omul, da un gând nu-mi dădea pace. De ce nu a tras pe dreapta şi a oprit în mijlocul drumului de la clanxonat cel din spate? Începeam să am o vagă bănuială că nu oprise pentru mine, era cam încruntat omul şi mi se părea şi puţin deranjat. Mă frământ puţin şi îl întreb: Aşa e că nu pentru mine aţi oprit?!.!?
Nu, nu oprise pentru mine ci la trecerea de pietoni da până să aibă timp de reacţie eu eram deja sus. Îmi venea să intru sub banchetă dar nu era loc. M-am scuzat eu cum am putut şi am închegat o conversaţie care să mă scoată din încurcătură. Bine că omul a fost amabil că de era altul poate luam şi bătaie.
Iaca de aia e bine să circulaţi cu portierele blocate, că de nu, vă treziţi cu un ameţit ca mine în maşină la prima trecere de pietoni.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Cred ca te banuia de colaborare cu zebra si nu indraznea sa te dea jos din masina ca sa nu-i faci drumul vargat, pana la destinatie 🙂