Grea temă am mai primit săptămâna trecută de la o doamnă la o şedinţă de consiliere. „Domnu Teo, spuneţi-mi ce pot face ca să îmi salvez singură căsnicia,că soţul nu mai vrea să facă nimic pentru salvarea ei. Nu vrea să divorţeze dar o lasă să se autodistrugă. Vreau un ghid ceva care să mă ajute să fac din dezastrul în care trăiesc o căsnicie binecuvântată.”
Mulţi din cei care ajung la consiliere vin singuri şi nu împreună deşi pentru probleme de relaţie ajung. Multe cupluri sunt în postura aceasta în care doar unul din parteneri doreşte repararea relaţiei iar celălalt ori este dezinteresat, ori este resemnat, ori este descurajat ori deja a înaintat actele de divorţ, aşadar, de foarte multe ori ne aflăm în situaţia în care doar unul din parteneri are dorinţa de a repara relaţia. Ce e de făcut în asemenea cazuri? Ce putem spune unor astfel de oameni? Avem şanse? E de ajuns doar rugăciune sau poate fi făcut mai mult?
Nu îmi propun să elaborez eu un ghid acum deşi probabil ar fi necesar însă pe baza cărţilor citite şi a experienţei acumulate puse ambele în lumina Scripturii sub călăuzirea Duhului Sfânt voi încerca să scriu câteva lucruri în acest sens care să fie utile celor care trebuie să lupte singuri pentru salvarea căsniciei.
În primul rând felicit pe toţi cei care decid să lupte singuri pentru salvarea căsniciei lor. Îi consider oameni de mare caracter, oameni curajoşi, maturi şi cu respect faţă de Dumnezeu şi valorile sale. Apoi vreau să vă spun că se pot salva căsnicii, multe din ele şi doar dacă numai unul din soţi vrea la început. Există cazuri şi nu sunt nicidecum rarităţi.
O căsnicie care merge prost are doar trei variante spune psihiatrul creştin Paul Meier in cartea Viaţa de dragoste scrisă de Ed Wheat, şi care îmi va ajuta mult la scrierea materialul acesta. Opţiunile sunt: divorţ, abandonarea căsniciei fără divorţ şi confruntarea matură cu problemele personale şi decizia de a zidi o căsnicie plină de afecţiune pe baza celei existente. Până nu demult în cazul căsniciilor care nu mergeau bine între creştini se adopta general valabil a doua opţiune, respectiv rămânerea într-o relaţie rece, fără afecţiune, fără perspectivă în care erau prezente şicana, răceala, cearta, necomunicarea, tachinarea şi chiar ura. De ceva vreme însă mulţi creştini iau în calcul şi prima variantă considerând că sunt mai demni dacă divorţează aşa că aud tot mai des cazuri de divorţ la creştini şi respectiv de recăsătorire. În acest caz, al divorţului, despre care cineva spunea că „este mai dureros decât moartea, pentru că nu se termină niciodată”, avem de a face cu cel puţin patru oameni nefericiţi nu doar cu doi. Oricât de bune ar fi intenţiile celor care divorţează, odată ajunşi într-o altă relaţie vor ajunge la aceleaşi tipuri de relaţie cum au avut înainte. Studiile psihiatrice confirmă această ipoteză şi este şi logică situaţia. Dacă în loc să ne rezolvăm problemele noi fugim de relaţie în alta vom avea aceleaşi probleme şi acolo pentru că le luăm cu noi, de aceea varianta corectă este confruntarea şi rezolvarea acelor probleme nu fuga spre un alt partener care, să ne îngăduie cu problemele noastre cu tot.
Vindecarea unei căsnicii nu este un proces uşor sau simplu nici când ambii parteneri sunt gata să lupte pentru asta, cu atât mai puţin în situaţiile în care doar unul din ei se angajează la bătălia asta. Totuşi, cu toată greutatea, nu există o altă opţiune pe care un copil de Dumnezeu să o ia în calcul. Relaţiile rupte implică durere orice manevră ai încerca să faci cu ele. E ca un braţ fracturat, orice încerci să faci ca să îl pui în poziţia corectă pentru vindecare implică durere intensă cu toate că intenţia este să îl poziţionezi cât de bine se poate pentru o vindecare corectă. Petru spune că e mai bine să suferi pentru că faci binele decât pentru că faci răul şi în acest caz e aplicabil. Divorţul e dureros, implică suferinţă, repararea relaţiei e iarăşi dureroasă şi implică suferinţă aşa că dacă urmăm Cuvântul lui Dumnezeu mai bine e să suferim pentru repararea situaţiei decât pentru ruperea ei definitivă. Tratarea problemelor din căsnicie după principiile Scripturii însă, va da roade binecuvântate pe când despărţirea, dacă ar fi să ţinem cont de cei care au trecut pe acolo: „este mai dureroasă decât moartea, pentru că nu se termină niciodată”.
Poate fi salvată căsnicia chiar dacă doar unul din parteneri vrea asta? Categoric DA atâta vreme cât respectăm principiile Inventatorului căsniciei în demersul nostru şi vom continua cam o săptămână cu meditări utile în acest sens.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
„Mulţi din cei care ajung la consiliere vin singuri şi nu împreună deşi pentru probleme de relaţie ajung” – nu se alterneaza sedintele individuale cu cele in cuplu? Exista multe probleme care ajung sa poata fi discutate in 3(terapeut – parteneri de cuplu) doar dupa ce s-au parcurs niste etape individuale, s-a consolidat relatia cu terapetul, s-a format cadrul necesar.
Asa este dar discutam in 3 doar dacă doreste si partenerul care „trebuie adus” 🙂
Oare ce fel de casnicie este aceea in care doar unul lupta cu valurile pentru a salva vaporul; si celalalt abandoneaza vaporul?
Din păcate sunt și astfel de cazuri, însă am fost martor de multe ori la reușite extraordinare, pentru că unul a fost decis să lupte. Dacă nu mai luptă niciunul, șansele sunt zero, dacă fug ambii din barcă. Dacă totuși unul mai face eforturi șansele cresc până spre reușita demersului, mai ales că, de partea aceluia care a rămas în barcă, e Dumnezeu. Clar, nu în toate cazurile e succes, dar în multe.