Şi dacă am păcătuit… (I)

În iarna acestui an, prin ianuarie, Marcel nu a mai putut îndura chinul şi a venit să ceară sfat. Căzuse în plasa pornografiei şi nu se putea elibera deşi încercase în multe feluri. Durerea cea mai mare era că nu putea mărturisi nimănui chinul şi zbaterea sa. Îi era ruşine si teamă. Se gândea cu mare frică la momentul în care soţia sa va descoperi aspectul acesta şi gândul acesta îl dădea gata. Îşi iubea soţia şi copiii foarte mult şi ar fi fost complet distrus ca aceştia să afle despre situaţia în care se află.

Cazul lui Marcel e unul singur din zecile care vin la consiliere. El avea probleme cu pornografia dar nu e singurul sau singura problemă din acest sector al vieţii care cere atenţie şi intervenţie. Alţii au curvit, alţii au mers la baruri cu femei goale, alţii au ajuns să ia contact cu homosexualitatea şi zbaterea e aceeaşi. Duhul lui Dumnezeu îi atenţionează în permanenţă pe astfel de oameni şi nu au pace dar datorită faptului că e considerată ruşinoasă zona nu au curajul să spună. Cele mai multe din cazuri nu ar ajunge din faza de poftă în faza de păcat dacă ar exista posibilitatea de a se mărturisi cuiva de încredere de la care să nu se audă.

Când i-am spus soţiei mele ce „târg” vreau să fac cu ea m-a considerat puţin sărit dar m-am bucurat că nu a reacţionat violent sau extremist ci a acceptat. Îi spusesem în urmă cu ceva ani că mă angajez să îi spun despre orice privire care îmi va cădea vreodată, mai mult decât strictul necesar, pe trupul vreunei alte femei şi m-am ţinut de cuvânt. Asta mult m-a ajutat. În felul acesta Ana afla dacă la bancă, ITM, servici, primărie sau în locurile în care mergeam exista vreo „domniţă” care mi-a atras privirile. Pur şi simplu prin asta nu am lăsat posibilitatea ca ceva ascuns în zona asta să se dezvolte, am tăiat din faşă orice posibilitate de creştere a pasiunii pentru o altă femeie. Bărbaţii cărora le recomandam aceeaşi procedură îmi spuneau că sunt nebun, că nevasta lor le-ar face scandal monstru dacă ar veni acasă să spună că în acea zi s-au uitat unde nu trebuie.

Comunicarea e de mare ajutor pentru păstrarea sau redobândirea curăţiei. Dacă soţul şi soţia nu îşi pot vorbi deschis despre sexualitate cine altcineva mai poate mărturisi astfel de aspecte. Lipsa comunicării la acest capitol este una din cauzele care trimit bărbaţi şi femei spre pornografie sau curvie. Cazuistica mea de până acum confirmă clar asta. Bărbaţi care aveau anumite dorinţe, femei care aveau anumite dorinţe care nu au fost împărtăşite celuilalt au fost foarte uşor de ispitit să păcătuiască.

Dragi soţi, dragi soţii, pentru binele căsniciei voastre faceţi-vă obiceiul să discutaţi despre sexualitatea voastră unul cu celălalt. Luaţi-vă timp pentru asta. Mărturisiţi celuilalt ce anume vă doriţi de la viaţa sexuală, ce pasiuni aveţi şi chiar ce fantezii aveţi. Unele din ele vor fi irealizabile, altele nu vor fi acceptate de celălalt, dar măcar vă veţi cunoaşte luptele, veţi aduce la lumină bătăliile minţii din acest domeniu şi cum spuneam în scrierile trecute, aducerea la lumină, îngustează zona de luptă a celui care vă vrea să păcătuiţi. Da, unele din dorinţe sunt ilegitime şi apar fie că aţi văzut o emisiune, fie că aţi făcut eroarea să vă uitaţi la ceva pornografie, fie din cauză că v-a povestit cineva şi nu e corect să le impui celuilalt. Dar spuneţi unul altuia şi aceste zbateri.

Apoi le spun şi celor care ascultă o astfel de zbatere, dorinţă, fantezie să nu reacţioneze de parcă s-a terminat lumea. Minţile noastre sunt atacate în permanenţă şi dacă partenerul de viaţă vă mărturiseşte aşa ceva o face cu mari, mari eforturi şi consum. O reacţie dură, tăioasă sau un scandal poate închide definitiv portiţa de comunicare cu celălalt. La auzul unor astfel de lucruri trebuie întotdeauna acţionat cu dragoste şi echilibru.

O altă recomandare pentru cei care ascultă o astfel de mărturisire, fie că sunteţi soţul sau soţia unui astfel de om, fie că sunteţi prieten sau prietenă, fie că sunteţi un frate din biserică sau un păstor nu faceţi eroarea de a spune şi altuia secretul unui astfel de om. Îl puteţi împinge la suicid sau la pierdere pentru totdeauna. „Omul credincios ţine ce i s-a încredinţat” şi „un suflet nedreptăţit e mai greu de cucerit decât o cetate întărită”. Dacă cineva te consideră vrednic de încredere în aşa măsură încât să îţi spună o astfel de zbatere cum ar fi greşeala de a cădea în pornografie, curvie sau orice alt păcat din sfera sexualităţii să ştiţi că o face cu mari eforturi şi a venit la tine pentru că te consideră singurul om de încredere. Nu fă greşeala să-i trădezi încrederea în singurul om în care avea. Dacă voia sau avea tăria să o spună public o făcea deja. Muşcă-ţi limba şi nu spune nimănui. Ajută cât poţi iar dacă nu poţi ajuta sau nu ştii roagă-te dar nu spune, lasă pe acea persoană să decidă dacă vrea să spună şi altcuiva şi cui va spune.

Conştientizăm noi oare că fiecare bărbat şi fiecare femeie are dorinţele sale, fanteziile sale, pasiunile sale şi visele sale la capitolul sexualităţii? Ne dăm noi seama că duşmanul nostru ne atacă în permanenţă la acest capitol? Ştiind astea ne suntem prieteni sau duşmani unii altora? Cred că dacă am conştientiza aceste adevăruri am reuşi să comunicăm mai bine între soţ-soţie, am merge îmbrăcaţi mai decent pe stradă, la biserică, la diferite întâlniri pentru a nu complica lupta altor persoane necăsătorite sau a unor persoane căsătorite dar care au tot felul de dorinţe. Oare ne iubim noi oamenii într-atât încât să „ne păzim” unii pe alţii?

Ştii tu soţie că soţul tău e posibil să fi „gustat„ pornografia? Ştii tu soţule că soţia ta are şi ea anumite dorinţe în sfera sexualităţii şi e nevoie să te ocupi şi de ea înainte de a îţi vedea tu dorinţele împlinite? Ştii tu om căsătorit că e posibil ca tocmai în aceste zile cineva să încerce să îţi seducă partenerul? Dacă nu ştii e poate pentru că nu ţi se poate spune o astfel de zbatere, poate ai reacţionat violent, necontrolat, ai făcut scandal etc. Scriptura ne spune că viaţa noastră pe pământ e o luptă permanentă. Ce aleg eu? Ce alegi tu? Să fim aliaţi sau prieteni în lupta aceasta?

Mâine continuăm cu răspunsul la întrebarea „Ce e de făcut dacă am păcătuit?”

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

6 comentarii la „Şi dacă am păcătuit… (I)”

  1. Bun si curajos targ ai facut cu sotia ta, te felicit pentru curaj!Si pe ea de asemenea ca nu a reactionat neopotrivit la auzul acestui pact.E bine sa fim neşocabili!

    Răspunde
  2. Nouă ni se pare realistic. Viaţa e plină de tot felul de împrejurări şi situaţii. Deşi vreau să fiu un soţ bun şi fidel am fost şi voi fi atacat. Nu cred că e nevoie de curaj ci doar de o bună comunicare şi în acelaşi timp de grijă pentru relaţie.

    Cât despre Ana, soţia mea… e cea mai bună soţie pe care o puteam avea. Sunt convins 100% de asta. E perfect potrivită pentru mine. Nu a fost şocată (sau nu s-a arătat) uneori chiar mi-a uşurat sarcina cu întrebări de genul „Şi măcar arăta bine?” sau „Şi ţi-a plăcut?” Nu e uşor să spui astfel de chestii chia dacă există „un acord”.

    Răspunde
  3. De cand m-am intors la Domnul, am fost eliberat direct, in mod supranatural de catre Duhul Sfant de lanturile si robia pornografiei. Nici nu m-am rugat pentru asta, dar realizand ce a facut Domnul pentru mantuirea mea, citind Cuvantul, a produs probabil o schimbre majora din punct de vedere spiritual. Acuma daca ma gandesc in urma mi se pare chiar scarboasa pornografia si imi pare rau pentru ca am pierdut atata timp si energie. Slava Domnului ca sunt eliberat!

    Răspunde
  4. Mă bucură mult să aud şi de astfel de eliberări. Da, cu siguranţă Dumnezeu poate să elibereze şi în acest fel. Îmi doresc mult ca unii din clienţii mei să poată spune la fel ca tine.

    Răspunde

Lasă un comentariu