Viaţa de căsnicie nu e deloc una lipsită de probleme. Oamenii care se căsătoresc devin implicit ţinte pentru cel care este duşmanul unităţii şi al păcii, cel care vrea conflict, păcat, ceartă, strigăte, ameninţări, ascunzişuri şi minciuni, că doar e tatăl minciunii. Cine se căsătoreşte cu scopul de „a scăpa” de anumite probleme se înşeală. Mulţi au avut intenţia asta, dar căsătoria nu le-a rezolvat problema ci mai degrabă le-a amplificat. Pornografia e unul din cazuri. Bărbaţi care ajunseseră să consume şi s-au căsătorit cu gândul că „odată ce scapă la sex” nu vor mai fi tentaţi să consume. Realitatea crudă e că nu i-a vindecat căsnicia. Pentru mulţi dintre ei căsnicia a fost un dezastru, aşteptările create de pornografie în privinţa vieţii lor sexuale au fost disproporţionate faţă de realitate şi s-au trezit într-o stare şi mai rea decât cea de la început.
După cum spuneam şi ieri, creştinii căsătoriţi sunt ţinte preferate pentru ispite şi o ţinere în „zona gri” a sexualităţii nu face decât să favorizeze duşmanul. Orice este la întuneric sau umbră poate fi folosit împotriva noastră. Mulţi nici nu bănuiesc ce gânduri ascund soţiile lor, multe soţii nici nu au habar cu ce se luptă soţii lor. Unii nici măcar nu realizează că sunt la un pas de sfărâmare a căsniciei pentru că anumite aspecte nu le discută şi ele se amplifică mult.
Şi totuşi ce este de făcut în cazurile în care păcatul deja a fost comis?
Dragilor, orice copil de Dumnezeu, orice om temător de Dumnezeu, orice soţ sau soţie care îşi iubeşte partenerul de viaţă poate greşi, deşi nu urmăresc asta. Ispita este mare şi probabil din cauză că o subestimăm ne putem trezi în păcat deja. Pentru astfel de oameni Duhul lui Dumnezeu emite avertizări permanente şi ei nu se vor simţi în regulă cu starea lor, vor căuta să rezolve ceva ca să iasă de acolo şi asta implică două aspecte importante: relaţia cu Dumnezeu şi relaţia cu partenerul de viaţă.
Repararea relaţiei cu Dumnezeu. Aici Scriptura este foarte clară şi nu lasă loc de variante. „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” Desigur că duşmanul nostru se va opune, ne va aminti doar despre gravitatea păcatului făcut, despre nimicnicia noastră, despre greutatea de a ne lăsa de el, ne va pune toate piedicile de care e în stare doar să nu mergem să mărturisim păcatul lui Dumnezeu şi să primim iertare. Asta ne va costa dacă îl credem.
Oamenii care îl au pe Dumnezeu în inimă nu vor avea linişte în suflet atâta vreme cât nu au păcatul mărturisit. Cei fără Dumnezeu nu vor simţi mustrări dar cei care îl cunosc pe El nu vor mai avea viaţă bună pentru că vor avea în permanenţă o povară de cărat care va fi imensă, uriaşă şi îi va împiedica să meargă înainte. Mărturisirea şi iertarea pot face pe un astfel de om să primească eliberare şi să scape de povară. De fapt, nu avem nici o altă variantă la dispoziţie decât să mergem cu păcatul, oricare ar fi el, la mărturisire, ca să putem trăi în continuare o viaţă frumoasă. Da, cred şi sunt convins că orice păcat din sfera sexualităţii poate fi iertat, pornografie, curvie, homosexualitate, abuzuri sexuale, gânduri murdare şi orice mai intră în categoria asta.
Repararea relaţiei cu soţul sau soţia. Ei bine, aici lucrurile se complică. Dacă la Dumnezeu avem clar afirmată poziţia Sa şi respectiv procedura de făcut pentru a primi iertare şi pentru a repara relaţia pentru soţ sau soţie nu avem aşa ceva cu excepţia celor care aleg să trăiască Scriptural. Vreau să spun că nici un bărbat sau femeie când s-au căsătorit nu au stabilit ce se va întâmpla şi care e procedura de urmat pentru repararea relaţiei în caz de curvie de exemplu. Dumnezeu a prevăzut acest păcat dar noi oamenii „în sfinţenia noastră” nu l-am luat în calcul. Într-o asemenea situaţie totul devine subiectiv, depinde de cel care a greşit şi depinde şi de cel faţă de care s-a greşit.
Ce spun acum nu vreau să pară o îngăduinţă faţă de vreun păcat ci doar o îngăduinţă faţă de oameni. Să primeşti vestea că soţia sau soţul s-a culcat cu altcineva e probabil una din cele mai devastatoare veşti şi e imens de greu să trebuiască să faci faţă la aşa ceva şi totuşi la unii se întâmplă, din păcate la destul de mulţi. La auzul unei astfel de veşti depinde unde suntem focalizaţi şi ce este important. Dacă este important omul şi relaţia vom putea acţiona în vederea reparării relaţiei. Dacă este important păcatul atunci vom descoase toate amănuntele posibile despre cum s-a întâmplat şi ne vom amărî imens de mult, respectiv ne va fi foarte greu să iertăm. Milioane de întrebări răscolesc mintea celui care a fost înşelat dar puţine din ele sunt „legitime”. Cele mai multe din ele sunt otrăvitoare. O soţie înşelată mărturisea că întrebările puse soţului ei au afectat-o toată viaţa şi a recunoscut că dacă nu ştia acele detalii era mult mai bine. Detaliile în astfel de cazuri sunt neajutătoare sau mai bine zis dăunătoare şi de aceea vă sfătuiesc să nu scormoniţi mai mult decât e necesar.
Dragii mei, doresc ca nici unul dintre voi să nu primească vestea că soţul sau soţia sa a avut o aventură. Doresc ca niciunul dintre voi să nu descopere că soţul sau soţia e consumator de pornografie. Dar dacă se întâmplă, puneţi accent pe om şi pe relaţie şi nu pe păcatul său. Tocmai aceasta vă poate aduce partenerul înapoi. Dar depinde mult de ce se întâmplă în viaţa de zi cu zi. Cum reacţionezi când celălalt îţi greşeşte? Îi aduci pe tavă mereu greşeala lui? Îl toci la cap cu jignirea pe care ţi-a adus-o sau alegi să separi omul de greşeala sa şi să iubeşti. Dacă azi tu pui accent mai mult pe greşeală sau păcat, în lucrurile mai mărunte, fii sigur sau sigură că soţia sau soţul nu îţi va spune de ieşirea sa sau de păcatul care l-a cuprins.
Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi putere să veghem la relaţiile noastre şi să ne iubim unii pe alţii.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.