Multe, foarte multe rugăciuni se înalţă zilnic către Dumnezeu, dar oare câte din ele primesc şi răspuns favorabil? Câţi din oamenii credincioşi au satisfacţia răspunsului pe care îl aşteaptă? Personal am multe multe rugăciuni neascultate şi asta mă face să mă întreb unde este problema, mai ales la cele pe care ştiu că sunt în voia lui Dumnezeu.
Zilele trecute am avut o discuţie mai efervescentă cu un grup de fraţi dintr-o biserică din satele de lângă Mediaş. Oamenii erau „supăraţi” că Dumnezeu nu le răspunde rugăciunii lor de a aduce mai mulţi oameni în acea biserică, de a umple biserica de oameni care să creadă în Mântuitorul. Logica era simplă: Nu cerem cu gând să risipim, nu cerem pentru câştig, nu cerem pentru noi ceva, ci e rugăciune pentru oamenii din sat şi în plus avem ani întregi de rugăciune pentru acest scop şi parcă Dumnezeu este surd.
Hmmm! Dificilă situaţie şi greu de oferit un răspuns. Un lucru cert este că în zilele din urmă oamenii nu vor dori să audă despre Dumnezeu, asta e uşor de văzut şi nu o contestă nimeni, dar oare e un motiv să nu mai sperăm la oameni salvaţi de Dumnezeu de ma pierzare? Adevărul acesta ne poate face să stăm liniştiţi? NU. Atunci de ce nu sunt ascultate astfel de rugăciuni? Nu doar o biserică are probleme la acest capitol ci foarte multe.
Este doar una din situaţiile la care răspunsul la rugăciuni parcă întârzie, dar astfel de situaţii sunt multe. Rugăciuni pentru lipsuri materiale, rugăciuni pentru oameni dedicaţi lucrării, rugăciuni pentru pocăinţa copiilor sau a partenerilor de viaţă, rugăciuni pentru împăcarea unor tabere certate etc. În general situaţii din care nu ar putea exista câştig mârşav şi nici posibilitate de risipă şi care totuşi nu sunt ascultate.
După îndelungi frământări privind viaţa mea am ajuns la concluzia că la multe din ele nu am primit răspuns din cauza necredinţei mele sau a pasivităţii mele. De foarte multe ori m-am rugat greşit pe principiul „roagă-te şi aşteaptă” când de fapt era nevoie de principiul „roagă-te şi acţionează”.
Mă gândesc la multe situaţii în care ne rugăm şi aşteptăm şi mi se pare complet ilogic principiul. Acolo unde putem face ceva avem datoria să facem. Ca să mă înţelegeţi vă dau un exemplu real, practic dar extrem. Mihai, e un tânăr de 29 de ani, cu facultatea terminată şi locuieşte cu părinţii. A venit la consiliere în depresie pentru că Dumnezeu nu îi răspunde la rugăciunile sale. Două lucruri cerea: un loc de muncă şi o fată potrivită pentru a se căsători. La şedinţele de consiliere aveam să constat că am de a face cu un om care are pusă toată încrederea în Dumnezeu, care se ruga mai mult decât mine şi postea mai mult decât mine. De ce nu îi răspundea Dumnezeu? Era nedrept? Hmmm! Aşa apărea în ochii lui Mihai, Dumnezeu la acest ceas de încercare.
Mihai făcea tot ce trebuie pe principiul „bine este să aştepţi în tăcere răspunsul Domnului”. Se ruga mult, postea mult dar nu acţiona deloc. Nu pusese CV-ul pe nicăieri, nu căutase de muncă, nu socializa, era introvertit, retras şi de la biserică era tipul de om care rupe uşa (ca să iasă primul). El dorea răspuns de la Dumnezeu dar nu acţiona în acea direcţie deloc. Povestea lui e similară cu a omului care voia să câştige la loto. Om credincios care se ruga de 16 ani să îl ajute Dumnezeu să câştige şi el până într-o noapte, când aude un glas care îi spune „Dar te rog, omule, cumpără un bilet la loto, măcar odată!”
Principiul acesta e păgubos tare. Există şi situaţii în care singura variantă este să te rogi şi să aştepţi,dar cele mai multe din situaţiile vieţii au nevoie de principiul „roagă-te şi acţionează”. Poate strigi către Dumnezeu de multă vreme pentru diferite situaţii din viaţa ta dar întrebarea prin care te provoc azi este: ce ai făcut până acum tu?
Poate te rogi pentru biruinţa asupra unui viciu, e bine asta, e evlavios, dar ai făcut măcar un pas în lupta cu acel viciu? Poate te rogi pentru o situaţie materială mai bună, e bine asta, dar ai făcut ceva pentru a te perfecţiona într-o meserie? Poate te rogi pentru succesul al un examen, asta e bine, dar ai învăţat cât de bine ai putut tu pentru acel examen? Poate te rogi pentru un serviciu, asta e bine, dar ai fost să cauţi, ai început să lucrezi undeva? Poate te rogi pentru a se pocăi cineva drag, asta e bine, e evlavios, dar ce ai făcut pentru a îi arăta dragostea lui Hristos în viaţa ta? Poate te rogi pentru ca Dumnezeu să umple biserica, asta e bine, e super, dar ce ai făcut tu pentru a fi lucrător împreună cu Dumnezeu la treaba asta, mă refer la altceva decât vorbe? Poate te rogi să îți fie copii buni și ascultători, asta nu e rău deloc, dar ai citit vreo carte pentru educarea copiilor, la arăți copiilor pe Dumnezeu din viața ta?
Exemplele pot continua la nesfârșit. Este bine să ne rugăm Domnului dar alegerea fericită este să și acționăm ca și cum am fi primit. Continuăm mâine…
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Excelenta corelatia. Apropos de fratii din biserica. Sunt convins ca Dumnezeu actioneaza si sunt si persoane care-si schimba modul de a vedea lumea si viata, punandu-si increderea in Dumnezeu. Dar prin faptul ca nu merg la acea biserica, nu inseamna ca Dumnezeu nu raspunde rugaciunilor. Pe baza carui principiu Scriptural ar trebui ca oamenii sa fie considerati crestini, nascuti din nou, doar daca vin la biserica noastra? Poate aleg chiar Biserica Ortodoxa. Daca fac asta, inseamna ca Dumnezeu nu a raspuns rugaciunilor? O tema de meditatie…