Părere de amator în ale politicii

Nu sunt cel mai în formă pentru a scrie, însă încerc să gândesc la ce s-a întâmplat la aceste alegeri dincolo de ceea ce se vede. Aparent se vede o victorie, bucurie, efervescenţă şi stările acestea sunt normale după un asemenea eveniment şi e bine să fie trăite şi exprimate. Sper că această bucurie să nu ne învrăjbească cum a reuşit în campanie unul din candidaţi.

Una peste alta, deşi e o victorie, este un moment în care avem nevoie de rugăciune pentru noi şi pentru ţara aceasta. Nu va fi uşor deloc în perioada viitoare, după cum am mai scris. Va fi greu pentru că asta e viaţa pe acest pământ. Caracatiţa comunistă e mare şi tenebroasă, are tentaculele întinse peste tot prin dedesubturile politice, sociale si economice. Bătălia e imposibilă pentru un om. Nu îmi pun prea mari speranţe în dl. Iohanis, pentru că nu poate lupta cu o asemenea caracatiţă. Îmi pun însă speranţele în Dumnezeu, care poate destructura păcatul, mârşăvia, minciuna şi hoţia. Sper că dl. Iohanis va sta aproape de Dumnezeu şi va avea o relaţie cu El, e vital pentru ţara aceasta.

Sunt necesare câteva principii vitale acum pentru a face din România o ţară mai bună:

1. Să ne rugăm pentru ţara asta. România are nevoie de Dumnezeu şi de oameni temători de Dumnezeu, de la cei din vârf, până la cei de rând. Tot timpul când poporul Israel s-a depărtat de Dumnezeu a avut de suferit consecinţe dramatice. România nu face excepţie. Nu ne pedepseşte Dumnezeu, e destul să ne depărtăm de El şi drama începe. Nu avem nevoie de preoţi mai mulţi, de pastori mai mulţi, avem nevoie de rugăciune şi credincioşie. Doamne ajută România.
2. Să trăim frumos. Vedem des situaţii în care semenii noştri, puşi în poziţii bune, aleg să se lase corupţi, cumpăraţi, vânduţi şi ne doare, ne supără, dar ar trebui să vedem şi în viaţa noastră aceleaşi stări. La o scară mai mică, şi noi facem compromisuri şi astea sunt tot atât de vinovate. Avem nevoie de trăire corectă şi în respect faţă de Dumnezeu şi de oameni. Fără o astfel de viaţă nu vom fi binecuvântaţi.
3. Să ne implicăm. Să nu ne mai bizuim pe alţii, ci să facem tot ce ţine de noi. Laşitatea nu va aduce prosperitate şi bunăstare niciodată. E nevoie ca eu şi tu, să ne implicăm cu seriozitate şi să facem bine tot ce ţine de noi. Da, implicarea în viaţa socială este o datorie a noastră. Am fost dresaţi să ne vedem doar de noi şi casa noastră dar şi societatea în care trăim e loc de implicare. Omul sfinţeşte locul, spune o vorbă înţeleaptă din popor, ei bine asta înseamnă tocmai că acel om, are un efect în societatea în care e aşezat.
4. Să ne respectăm unii pe alţii. Lipsa de respect pentru om este ridicată la grad de virtute. Ne împroşcăm unii pe alţii, ne insultăm. Mândria şi aroganţa, au ajuns la loc de cinste în „liderii” ţării. Este promovată fraierirea oamenilor, iar noi, învăţăm din asta. Ne duşmănim pentru oameni care nu merită, ne învrăjbim unii împotriva altora când ar trebui să ne unim. Ei vin şi pleacă, dar noi avem de trăit toată viaţa în relaţii bune. Lipsa de respect e o boală, o maladie şi trebuie să ne vindecăm de ea. De fapt, una din bucuriile păcătoase pe care le-am trăit a fost că am văzut dizolvat rânjetul dispreţuitor de pe faţa unora, acea nesimţire, acel afront nerostit, acea aroganţă tupeistă. M-am bucurat când le-am văzut faţa mortuară. Ce să fac? E păcatul meu. Dar din asta am învăţat iar că: „Mândria merge înaintea căderii”. Aleg deci să respect şi să stimez, pe toţi cei din anturajul meu virtual şi real care au susţinut şi votat cu dl. Ponta.
5. Să muncim. Munca e singura modalitate corectă de a ne câştiga existenţa. Avem datoria să lucrăm cu seriozitate şi dedicare, acolo unde suntem fiecare. Bazarea pe ajutoare sociale, pe oameni, pe trişare nu va ţine. Societatea de polarizează tot mai tare. Oamenii cărora le-a mers cu şmecherii nu le va mai merge. O vorbă românească spune „ulciorul nu merge de multe ori la apă”. Nu mă bizui pe dl. Iohanis cum nu m-am bizuit pe nici unul din oficiali. Am refuzat chiar drepturi de care puteam beneficia conform legii, pentru că pot munci şi Dumnezeu mi-a dat sănătate şi înţelepciune.

Oricât am vrea să considerăm ideală această situaţie, oricât de mare ar fi pentru unii bucuria victoriei, trebuie să nu uităm că nimic pe pământul acesta nu e perfect. Nu trebuie să idealizăm oamenii dar trebuie să ne trezim şi ce s-a întâmplat acum pare un început de trezire. Timpul va confirma dacă e aşa sau nu. Am văzut oameni în stradă rostind în genunchi Tatăl nostru, asta e formidabil. Avem nevoie de intervenţia lui Dumnezeu ca să sperăm la mai bine.

Bucuraţi-vă dar pregătiţi-vă de greu.

Sursa foto: Gândul.Info

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.