De multă vreme, Dumnezeu mă tot învață, să nu judec oamenii după aspectul lor, înfățișarea lor sau hainele lor. E o treabă grea, într-o societate concurențială și educarea mea a însemnat durere și disconfort, dar de ceva timp, mi-a intrat la cap și chiar reușesc să aplic această evaluare imparțială. În același timp, realizez acum cât de păguboasă este pentru oameni etichetarea, prejudecata și evaluarea după exterior.
Dina, e o femei în jur de 45 de ani, care debordează optimism, bunăvoie și viață. Este genul de om pe care îl place toată lumea. Calmă, vorbește frumos, îngrijită, serioasă și mai ales plăcută la conversație. Asta a făcut ca multe prietene ale ei, și are multe, să intre în relație cu ea pentru a îi povesti din durerile lor. Dina, a ascultat ani de zile spovedaniile prietenelor și prietenilor ei și pentru asta a fost apreciată.
Acum însă, stătea pe canapeaua din cabinet și era de nerecunoscut. S-a schimbat aproape instant cum a intrat pe ușă. Genul de schimbare bruscă, ca și cum ai scoate o mască de pe față. Din omul zâmbitor plin de viață, amabil, optimist, a căpătat, de fapt a arătat, o față împovărată crunt. Parcă avea o durere imensă. De aproximativ 27 de ani de zile Dina poartă în suflet drama ei și … a tăcut, 27 de ani a simțit durerea și a tăcut. A tăcut față de prieteni, față de soț, față de copii… nu a avut puterea să spună nimănui durerea sa.
Nu știa Scriptura, dar când i-am citit versetele rostit de David ”Am stat mut, în tăcere; am tăcut, cu toate că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare” și ”câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate” printre lacrimi a putut doar să spună: ”scrie în biblie despre mine” Și ea, ca și David, purta în tăcere și cu durere imensă, povara mare a unui păcat nerezolvat.
Acum, când scriu, realizez că nu doar gândirea critică despre anumiți oameni este una greșită ci și gândirea pozitivă în destul de multe situații. Femeia aceasta a fost considerată ”sufletul” petrecerilor, al întâlnirilor. Fără ea nu prea era chef pe unde se adunau prietenii, era apreciată și pentru caracterul ei și pentru frumusețea ei lipsită de înfumurare. Și totuși, în spatele acelui om plăcut, era o durere mare păzită de paravanul tăcerii. Da, ar putea să spună unii că e vina ei că nu și-a mărturisit păcatul, că nu a spus altora… nu știu, nu cred că poți spune oamenilor ușori taine grele și dureroase. Uneori taci pentru că povara ar strivi pe cel de lângă tine, alteori taci pentru că nu găsești cuvinte în care să-ți pui durerea, de multe ori taci pentru că vezi durerea pe care o au ceilalți sau… taci pentru că nu ți-a spus nimeni despre varianta eliberării de povară. Sunt oameni care își duc povara fără să știe că pot scăpa de ea.
Poate ești unul din oamenii care duci un secret dureros după tine. Poate nu ai spus nimănui de povara ta, de păcatul tău, de durerea ta. Poate dincolo de masca de zi cu zi, tristă sau veselă, dură sau plăcută, porți zi de zi dureri și poveri. Poate nu ai găsit cuvinte să-ți mărturiseşti durerea, poate nu ai găsit oameni să le spui trauma sau păcatul, poate nu știai că poți fi eliberat. Află azi că există iertare pentru orice fel de păcat sau greșeală, află azi că există vindecare pentru orice traumă, abuz sau durere și că viața capătă un sens nou, după ce astfel de probleme sunt rezolvate. Dumnezeu știa că povara păcatelor e prea mare pentru noi și că ne poate strivi, de aceea S-a oferit să ia El povara și să o ducă. Acum, datorită grijii lui Dumnezeu, noi putem ”arunca asupra Lui”, păcatele și poverile noastre.
Viața pe acest pământ e scurtă și plină de durere și provocări. Avem parte în permanenţă de suferință dar ea, viața, poate căpăta sens și frumusețe când putem merge împreună cu Cineva pe calea vieții. Cineva care ne poate da iertare și eliberare. Cineva care ne poate sprijini și ajuta. Cineva care ne poate da odihnă, chiar și în epuizarea noastră și speranță, chiar când suntem cei mai disperați. Acel Cineva este Isus.
E greu, e imens de greu să suferi în tăcere. E greu când alții te evaluează doar după exterior, când oamenii sunt superficiali și nu ai cui să spui durerea ta. E greu să duci o povară ani de zile și să nu vezi variante de a scăpa. Totuși, există speranță, există iertare, există eliberare. Nu se merită suferința atâta timp cât există varianta eliberării. Mărturisirea păcatelor aduce eliberare și Dumnezeu, prin jertfa Domnului nostru Isus Hristos, poate vindeca orice rană. Dacă nu știi cum se procedează, dacă nu ai cui spune, dacă vrei ajutor pentru a înțelege te pot însoți pe drumul acesta și mă găsești pe www.consiliere.org.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.