Este cunoscută în popor ca „frica zilei de mâine” și de fapt,este o anxietate care poate varia ca intensitate, de la ușoare emoții, până la anxietate generalizată și poate tulbura și strica, pacea, liniștea, poate alunga mulţumirea, ne poate deposeda, de ceea ce avem azi și mai ales ne poate îmbolnăvi fizic, psihic și mental.
Poate o să vă mire, însă frica de viitor, frica de ziua de mâine, este prezentă și se manifestă mai mult la oameni care stau bine material, decât la oameni aflați în lipsuri. Pe măsură ce adunăm, avem, deținem, facem din aceste lucruri un nou standard, numit standardul minim și am vrea, cum zicea tata „când ne va fi mai rău, ca acum să ne fie”, așadar, ne vom îngrijora și speria de posibilitatea ca mâine să ne fie mai rău decât azi.
Iată câteva cauze ale fricii de ziua de mâine:
Standardul minim. Cum spuneam mai sus, ce avem azi am vrea să fie minimul, dacă mâine strângem mai mult, am vrea ca acela să fie minimul și ne întristăm sau ne îngrozim, că e posibil să avem mai puțin. A avea mai puțin, devine similar cu eșecul, insuccesul, blestemul. Uitați-vă cât de vehement se protestează dacă se anunță reduceri de pensii sau salarii, aproape cu disperare, unii sunt gata să se sinucidă deși nu vor fi muritori de foame, nu vor ajunge cerșetori, deși de pâine și haine ar ajunge. Plafonul minim ne face să ne temem. Vrem neapărat ca mâine să ne fie mai bine ca azi și cine atacă acest deziderat al nostru, ne poate deveni dușman de moarte (numai să întrebați câți nu ar vrea să îl omoare pe președintele Băsescu, pentru că, în urmă cu ceva ani, a îndrăznit să coboare nivelul pensiilor și salariilor)
Păcatul înfăptuit și tăinuit. Da, ne temem de mâine dacă mâine ar putea da la iveală lucruri pe care le-am tăinuit. Se tem de mâine oameni care au furat, se tem de mâine oameni care au curvit, se tem de mâine oameni care au mințit, se tem de mâine oameni care au fost invidioși și multe alte păcate, care mâine pot fi scoase la iveală. Există oameni care nu pot pune capul liniștiți pe pernă, pentru că ceea ce au făcut, îi urmărește, ceea ce au făcut poate fi descoperit, atunci, da, te temi pentru ziua de mâine. De fapt, păcatul întotdeauna a adus teamă, frică, anxietate. Păcatul a adus tulburare de când e lumea.
Neseriozitatea. Fie că e vorba de copii care au mâine teză sau lucrare de control, fie că e vorba de angajatul care trebuie să predea mâine un proiect, fie că e vorba de antreprenorul care trebuie să expedieze mâine comanda clientului, de părintele care a făcut o promisiune doar ca să scape de gura copilului, de copilul care a promis ceva doar ca să scape de cicăleala părinților și multe alte instanțe. Neseriozitatea ne aduce teamă de ziua de mâine. Dacă mâine este termenul limită pentru ceva și acel ceva nu e gata, sau nu m-am apucat de el măcar, mâine este o zi de care îmi este frică.
Veșnicia. Veșnicia este una din cauzele temerii de ziua de mâine. Mai ales dacă ești bolnav, ziua de mâine devine înfricoșătoare. Perspectiva eternității te sperie. Oamenii care nu şi-au asigurat veșnicia prin Sângele Mântuitorului se tem, și se tem pe bună dreptate. Şi tot aici se încadrează și cei care „doar pentru viața aceasta și-au pus nădejdea în Dumnezeu”. Este acea „așteptare înfricoșată” de care vorbește autorul epistolei către evrei.
Cu siguranță temeri privitoare la ziua de mâine mai sunt, dar m-am focalizat pe cele mai răspândite. În același timp țin să menționez că nu toate temerile cu privire la ziua de mâine sunt rele și păcătoase pentru că este normal să avem emoții cu privire la ce va urma, dar nu este normal ca acestea să dureze la nesfârșit. Nu este normal ca să trăim în fiecare zi cu teama zilei de mâine.
Oricare ar fi cauza fricii de ziua de mâine ea trebuie rezolvată. Dacă este vorba de păcat, acesta are rezolvare, orice păcat care ne urmărește trebuie mărturisit și consecințele trebuiesc suportate. Chiar dacă asta înseamnă pierderi materiale sau de imagine, pacea căpătată și liniștea sunt imens mai de preț. Mărturisirea păcatului aduce binecuvântare și David spune asta foarte direct „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate”.
Dacă veșnicia este factorul de stres cu privire la ziua de mâine, este bine să știm că jertfa Domnului Isus Hristos, Mântuitorul nostru, încă poate scăpa oamenii de chin veșnic, de iad, de teamă. Nu merită să trăim cu o astfel de teamă pentru că ne îmbolnăvește. Nu se merită pentru că avem leacul gratuit, plenar și deplin pentru teama aceasta. Ar fi neînțelept să ne îmbolnăvim cu medicamentul pe masă.
Neseriozitatea nu trebuie să fie un motiv de teamă pentru ziua de mâine. Suntem chemați să ne trăim viața responsabili, suntem chemați să ne facem datoria oriunde ne-am afla, suntem chemați să fim cei mai serioși dintre oameni, iar lenea să nu fie prietenă cu noi. Deci, una din cauzele temerii de mâine poate fi eliminată prin destoinicie.
Iar standardul minim… păi deși ne-ar plăcea ca mâine să avem mai mult ca azi, trebuie să recunoaștem că adunatul de averi pământești, de confort, de bunuri, de dotări este o capcană în sine. Cu cât avem mai multe cu atât avem motive mai mari de teamă. Nu spun că nu trebuie să ne bucurăm de ce ne-a dat Dumnezeu, spun doar că, nu trebuie să ne legăm de ele, cu cât suntem mai tare legați de ele cu atât teama de ziua de mâine este mai mare. Scriptura ne spune să nu ne îngrijorăm cu privire la necesarul pentru ziua de mâine și trebuie să alegem să credem că El va purta de grijă. Trebuie să ne facem treaba bine unde suntem așezați fiecare și să cerem protecţia și binecuvântarea divină.
Ar mai fi multe de spus despre frica de ziua de mâine dar nu este spațiul necesar pentru asta acum. Ca o concluzie însă vreau să atrag atenția că nu se merită să trăim cu teama zilei de mâine, decât în situații grave și pentru un timp limitat. Teama de ziua de mâine nu este biblică, nu este benefică, nu este recomandată. Avem un Dumnezeu care ne învață în Scriptură cum să alungăm frica și El însuși promite că ne va însoți în permanență. Mai avem motive de teamă?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
„Ajunge zilei necazul ei”.
Imi place mai mult cand iti sustii afirmatiile pe versete din Cuvantul lui Dumnezeu.
Chestia cu standardul minim este destul de relativa, pentru ca toti ne fixam propriile praguri.
Pai este relativa. Noi ne facem fiecare standardele noastre. Important e sa intelegem mecanismul pentru ca el e acelasi la oricare din standarde.