Frica de eşec (I)

O altă frică, din „Top 10” a fricilor umane e frica de eşec. Nu ştiu dacă frica asta e foarte veche, mai degrabă cred că e o frică modernă, care a apărut odată cu importanţa succesului. Înainte oamenii nu erau aşa preocupaţi cu competiţia ca astăzi, ci aveau viaţa lor socială. Concurenţa era mică, pentru că grupul la care se raportau era mic, pentru că definiţia succesului nu era asta actuală. Astăzi, succesul a devenit un termen foarte important pentru om. Gândul că va eşua, devenind unul din cele mai chinuitoare gânduri şi generând unul din cele mai mari stresuri.

Succesul e un termen oarecum modern, pe care se insistă foarte mult, din dorinţa de a scoate de la oameni maximul de performanţă într-un timp foarte scurt. Aş putea zice că, în cele mai multe cazuri, este periculos termenul. Deşi sună bine să ai titlul de „om de succes”, vom vedea azi că nu e o stare ideală, sau cel puţin are multe nuanţe. În acest sens, vom încerca să definim pentru bărbat şi femeie ce înseamnă succesul în optica modernă.

barbat de succesSuccesul unui bărbat contemporan. Ar însemna în optica modernă că trebuie să aibă un serviciu de top-level într-o multinaţională sau chiar o afacere proprie. Ar însemna să fie un om în permanenţă implicat în serviciul său sau în afacerea sa, ar însemna să deţină o maşină luxoasă şi o casă în care să ai nevoie de GPS ca să găseşti baia. Un bărbat de succes, în optica modernă, nu este căsătorit dar totuşi are parte de relaţii cu femei foarte frumoase. Acestui bărbat de succes nu prea îi şade bine cu copii alături, ci cu femei. Bărbatul de succes în optica modernă nu crede în Dumnezeu ci este „pragmatic şi realist”. Bărbatul modern, bărbatul de succes este foarte serios şi sobru, este în trend cu moda, deţine ultimele tehnologii şi acasă la el este întotdeauna curăţenie impecabilă şi casa este goală mereu.

femeie de succesSuccesul femeii contemporane. În optica modernă, aşa cum este prezentată pe mass-media, femeia de succes este tot angajată de top-level într-o multinaţională, este întotdeauna îmbrăcată în ţinută office impecabilă, coafura, machiajul şi hainele sunt foarte foarte importante, corpul e modelat zilnic la sală. Proporţiile trupului devin una din cele mai mari priorităţi şi aspectul fizic papă o cantitate considerabilă din timpul ei. Stă la serviciu între hârtii până în noapte târziu, este prezentată mereu cu o ceaşcă de cafea în faţă şi deşi e ruptă de oboseală zâmbeşte şi este proaspătă. Deţine o maşină de top şi casa ei nu are copii. O asemenea prezenţă, trece pe la biserică doar când se căsătoresc prietenele şi nici atunci nu stă până la sfârşit că trebuie să îşi fumeze ţigara.

Am încercat să surprind, cum sunt prezentaţi bărbaţii şi femeile de succes în mass-media, în filme, în seriale. Probabil mi-au scăpat multe detalii, am încercat doar să schiţez pentru a putea înţelege termenul de eşec mai bine şi cum, acest termen, e văzut eronat de societatea contemporană. În cazul oamenilor de succes prezentaţi mai sus, nu se spune şi nu se prezintă nimic despre efortul depus să ajungă acolo şi nici despre viaţa lor la bătrâneţe. Succesul acesta este focalizat strict pe perioada de maximă putere din viaţa omului şi este un succes otrăvitor şi distructiv.

În realitate, omul de succes, omul din portretele de mai sus, se va consuma repede precum chibritul. Deşi tânjesc mulţi spre acest deziderat, puţini văd finalitatea lui. Puţini înţeleg că, într-o asemenea poziţie nu ai viaţă lungă de petrecut, puţini înţeleg că succesul acesta e unul care, după 10 ani de muncă te scuipă afară „legumă fiartă”. Nu realizăm că după un astfel de succes rămânem singuri, trişti şi descoperim că am trăit pentru alţii şi nu pentru noi. După ce nu mai ai aceleaşi performanţe, se caută un alt om de succes în locul tău şi nu mai eşti angajat nicăieri. Puţini ştiu că trupul nostru are nişte parametri, peste care nu putem trece sau putem, dar vom avea de plătit un preţ crunt. Ca exemplu vă dau jucătorii de fotbal, sunt mai aproape de ce vreau să spun. Sunt de succes, sunt filmaţi, aplaudaţi, ovaţionaţi, au succes într-un cuvânt dar, după ce trupul nu îi mai ajută, cei mai mulţi dintre ei devin „no-name”, unii chiar devin alcoolici pentru că nu suportă „eşecul”.

În aceste condiţii oamenii se tem de eşec. Se tem că angajatorii de top nu îi vor angaja, că angajatorii lor îi vor concedia şi frica de eşec le măreşte considerabil stresul vieţii, le devine capcana proprie şi personală, de care societatea profită. Ce şef nu se bucură ca angajaţii săi să se bată între ei pentru a obţine performanţe maxime în folosul său şi al companiei sale. Care angajator nu se bucură să angajeze oameni necăsătoriţi, tineri, care să nu aibă copii şi alte obligaţii ci să poată rămâne peste program. Sunt candidaţii ideali dar…. vor fi scoşi din schemă imediat ce un alt om, care obţine performanţe mai bune va apărea.

Oare asta ne dorim? Oare asta vrem pentru viaţa noastră? Oare asta este starea ideală?

Recunosc, azi m-am dus în sectorul acesta al succesului în optica mass-media mai mult, dar mâine continuăm şi vorbim despre succes şi eşec în termeni mai domestici. Vom vedea că teama de eşec este una din capcanele omului modern şi inclusiv a creştinului contemporan.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

2 comentarii la „Frica de eşec (I)”

  1. Asta e capitalismul, daunator sau necesar, asa s-a asigurat progresul societatii, cu astfel de actori, care isi asuma acest stil de viata. Unii nu vor sa aiba succes, altii chiar daca si-l doresc nu il obtin niciodata. Eu nu cred ca e o problema sa ai succes, important este cum ai ajuns acolo si mai ales in slujba cui il vei folosi. Esec nu exista! Sau bat eu campii? Iar este totul atat de relativ. Fiecare intelege cum vreau relatia succes – esec. Ba da, este veche de cand lumea si pamantul, poate acum este mult mai vizibila aceasta frica.

    Răspunde

Lasă un comentariu