Vreau să scriu câteva gânduri despre un subiect foarte delicat, cel care privește Duhul Sfânt, care ar trebui să locuiască în noi în fiecare. Nu voi scrie în calitate de specialist, pentru că nu sunt. Voi vorbi ca om simplu, din popor, care vede anumite lucruri și îi sunt descoperite, ca om care vede adesea extreme ale doctrinei despre Duhul Sfânt și care se confruntă cu aceste extreme. Des, mult prea des, văd, aud, simt, folosiri ale Duhului Sfânt ca scuză, diplomă, motive pentru păcat, dovezi când alții nu cred, modalități de împlinire a unor pofte păcătoase și aceste aspecte eu le numesc grozăvii. Avem nevoie de o doctrină sănătoasă asupra acestei chestiuni și mai ales avem nevoie de atenționări urgente, acolo unde păcătuim cel mai des. Ca cei de la protecția muncii care, te obligă să pui plăcuțe de avertizare oriunde este pericol, deși știi clar că e pericol.
În primul rând Duhul Sfânt este o persoană. Este o persoană a trinității, nu este un steroid pe care îl luăm pentru a crește ”masa musculară spirituală”, nu este un facilitator al ghicirii, nu este o diplomă pe perete, nu este o scuză, nu este obiect, suflare. Duhul Sfânt este o persoană a trinității, este Dumnezeu și are statut de Dumnezeu, nu poate fi separat de trinitate. Să ne păzim de curentele care ne învață altceva.
Apoi, Duhul Sfânt locuiește în noi, sau ar trebui să locuiască. Scriptura ne spune că trupurile noastre sunt templele în care locuiește Duhul Sfânt. În consecință, orice păcat asupra trupului meu este o ofensă împotriva lui Dumnezeu, este un atac asupra templului. Când spun asta nu mă refer doar la curvie ci și la filme nesănătoase, videoclipuri, mâncare, băutură, senzații și simțiri. Atâta vreme cât trupul este templu, ar trebui să avem un respect deosebit pentru el și să ne purtăm ca în templu. Nici prin ochi nu avem voie să aducem necurăție și păcat, nici prin capacitățile senzoriale, nici gândurile nu avem voie să le lăsăm să mediteze la păcat, nici mâinile nu au voie să atingă ce este interzis, nici organele sexuale nu au dreptul la ce ar pângări trupul, nici urechile nu au voie să găsească plăcere în a trimite către minte informații păcătoase, nici gura nu trebuie să vorbească ceva păcătos și dezonorant și nici pântecele nu ar trebui să se bucure de îmbuibare. Orice aduce atingere templului, atingere păcătoasă, care l-ar întina, trebuie eliminat din viața noastră.
Un alt aspect important – Duhul Sfânt este duh de înțelepciune, cum spune Isaia 11:2. Mă doare tare când vorbesc cu oameni care pretind că au plinătatea Duhului și au și botezul cu Duhul Sfânt, dar care au fost amăgiți de păcat precum niște copii. Dragii mei, vă rog înțelegeți, un om plin de Duhul Sfânt nu este naiv în ce privește păcatul, nu cochetează cu păcatul, nu este orb în ce privește păcatul. Duhul Sfânt nu este în noi dar ne lasă să fim prostiți. Când auzim expresia Duh de Înțelepciune, nu ne duce gândul la cineva pe care îl poți fraieri prin ”descoperiri” să facă păcate. Nu spun că oamenii aceștia nu pot fi ispitiți sau că nu pot cădea din neveghere, dar în nici un caz nu pot fi prostiți ușor.
Duhul Sfânt și vorbirea în limbi. Nu intru în polemici că nu îmi plac. Am discutat cu zeci de oameni disperați că nu au primit vorbirea în limbi, depresați, în prag de gesturi sau fapte necugetate. Oameni cărora li s-a spus greșit că vorbirea în limbi e o dovadă a mântuirii. Dragii mei, cei care fac consiliere știu cât rău face o astfel de învățătură. Vorbirea în limbi nu este dovada mântuirii, dovada mântuirii este prezența Duhului Sfânt care nu implică obligatoriu vorbirea în limbi. Dovada prezenței Duhului Sfânt este prezența roadelor sale: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Acestea dovedesc prezența Duhului Sfânt.
Să nu căutăm o credință ușoară. Mulți cred greșit că dacă vorbesc în limbi sunt absolviți de a rodi, nu se mai uită nimeni la existența roadelor. Oamenilor, le putem ”lua ochii” cu vorbirea în limbi, dar Dumnezeu nu va fi mai îngăduitor cu păcatele noastre din cauza asta. Nu va trece cu vederea faptele firii pământești dacă acestea există. Nu am absolut nimic împotriva vorbirii în limbi, dar trag un semnal de alarmă serios asupra pericolului învățăturilor rele, care ruinează vieți și care aruncă oameni în disperare. Vorbirea în limbi nu este condiție obligatorie a celor care sunt locuiți de Duhul Sfânt, ci roadele duhului sunt o condiție obligatorie.
Umplerea cu Duhul Sfânt. Este iarăși o zonă foarte periculoasă datorită învățăturilor sau a credințelor eronate care circulă astăzi. Mulți vor ca Duhul Sfânt să îi umple și nu e rea dorința deloc, o am și eu și aduc această dorință adesea înaintea lui Dumnezeu. Problema dureroasă este că, oamenii se așteaptă ca Duhul Sfânt să îi umple peste mizeriile, păcatele, plăcerile și patimile lor ascunse. Mă îndoiesc serios de o astfel de umplere, cu toate stăruințele vreunui om. Mă doare că găsim mai avantajos să stăruim nopți întregi pentru umplere, dar că nu stăruim deloc în golirea de firea pământească, nu stăruim în înfrânarea poftelor, nu ne punem bariere și piedici. Ce să umple Duhul Sfânt? Un vas plin, să se strecoare în spațiul rămas neocupat de poftele mele? Nicidecum, fără o golire nu poate exista o umplere. Vrem o cale mai ușoară, vrem o minune a lui Dumnezeu care să ne facă să devenim sfinți dintr-o dată, vrem o versiune a credinței care să nu ne coste înfrânare, neplăcere, durere, renunțare. Vrem o credință roză, dar viața de credință e una a bătăliilor. Am vrea noi să mergem la o bătălie corp la corp în costum de IronMan dar nu e așa. Bătălia e bătălie și Dumnezeu se angajează să fie cu noi, să ne avertizeze, să ne dea înțelepciune, lumină, tactică de luptă dacă avem Duhul Său, dar nu ne va scuti de luptă, de mizeria luptei, nu ne va da costume în care să fim invincibili, nu te rog să îi iei din lume ci te rog să îi păzești, ne pune la dispoziție o armură pe care nu am vrea să o purtăm că implică efort, cercetare, dedicare, renunțare. Noi vrem alt costum, unul de super credincioși. Ei bine, din astea nu are Dumnezeu. El nu schimbă regula pentru mine sau pentru tine. Dumnezeu este credincios și drept.
Continuăm mâine dacă El ne va îngădui să mai trăim.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
5 comentarii la „Cu Duhul Sfânt, dar împotriva Lui – I”