Dacă nu crezi, fă o probă!

Unul din cele mai bune fructe, dacă ar fi după opinia mea cred că e cel mai delicios, este pepenele, sau lubenița, sau harbuzul, sau cum i se mai spune în alte zone. Scriitorul Mark Twain, spunea despre acest fruct că „Este un produs de lux al acestei lumi. Când îl guşti, îţi dai seama ce mănâncă îngerii.” Și pentru că tot e sezonul lui, unul din gesturile pe care îl fac vânzătorii de pepeni este să îți dea să îi guști. Fac în ei un dop rotund sau triunghiular, iau o bucată și îți oferă, ca să fie convingători, pentru că știu cât de bun, dulce și aromat este.

Într-un timp al senzațiilor, e foarte important să simțim acel gust și să cumpărăm doar dacă este intens aromat, răcoritor și dulce. Vrem maximum de senzații plăcute din el. Mereu am probleme cu vânzătorii de pepeni când le cer să nu îl taie, că îl iau ne probat. Nu îi probez, dar număr pe degetele de la o mână de câte ori nu i-am ales bine toată viața în condițiile în care, vara cumpăr cam unul la două zile. Eu nu probez, eu privesc, uneori ating și aleg.

Ei bine, mă folosesc de acest exemplu „de sezon” să aduc în discuție un aspect deosebit în legătură cu bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu și anume, invitația Sa și a oamenilor care L-au experimentat, la „degustare”, la a încerca bunătatea Sa. Unul din pasajele Scripturii la care vreau să mă refer este cel din Maleahi „puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” Dumnezeu face o ofertă unor oameni care aveau inima legată de pământ, se legaseră de resursele materiale și căutau să fie plăcuți în fața oamenilor. Erau temători că ar putea fi văzuți rău de ceilalți oameni și din această cauză au păcătuit și s-au îndepărtat. Dumnezeu le face în bunătatea Sa oferta asta: puneți-mă la încercare. Nu știu ce a făcut poporul Său după această provocare, dar mă gândesc intens: ce facem noi cu o astfel de provocare?

Într-un fel zice Dumnezeu; „Ia și gustă!” De fapt un om al lui Dumnezeu, David, face provocarea aceasta chiar așa: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” David vorbește ca unul care nu doar a gustat, ci L-a experimentat pe Dumnezeu și în faze bune ale vieții și în zile de întristare, și în viață neprihănită, și în păcat, și în pace, și în război, și în palat, și în peșteră sau fugărit prin pustie. Nu știu dacă vreun om pe pământ l-a experimentat și a trăit cu Dumnezeu, în mai multe situații diferite decât David și după astea toate, face provocarea și lansează îndemnul „gustați”.

Astăzi, această provocare este valabilă pentru mine și pentru tine, dar nu la nivel teoretic, ci la un nivel mai profund. Suntem chemați să renunțăm la bazarea pe palpabil și să ne încredem cu o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, suntem numiți fericiți de către Domnul Isus, noi cei care vom crede, fără să-L vedem fizic. Suntem chemați să trăim în lumea aceasta diferit de ceilalți oameni, mult diferit. Oare câți dintre noi vom avea curajul să înaintăm, să gustăm și să ne convingem? Oare câți dintre noi vom lăsa din mână lucrurile pieritoare, ca să primim din Mâna Sa, răsplătiri veșnice? Asta înseamnă acțiune, nu doar teorie, asta implică „a face” nu „a afirma”.

Să Îl încerci pe Dumnezeu când El se oferă, e cea mai inspirată alegere posibilă și cu siguranță e urmată de o convingere. Nu, nu îi crede pe oameni, nu crede religiile, nu crede concepte și filosofii, încearcă-L pe Dumnezeu.

Chiar zilele trecute a avut loc o conversație interesantă cu fiul meu Timotei. Era plictisit și sătul de toate ca orice adolescent pe care ai făcut greșeala să îl lași mai mult de o oră pe zi la calculator. Era apatic, plictisit, fără chef de viață și trist. Asta face jocurile din copii și adulți. Pentru că mă întrebase ce să mai facă, ca să nu mai fie așa, i-am făcut o provocare care suna cam așa:

• Crezi că te iubesc îți vreau binele?
• Da, a răspuns el.
• Ești gata să faci ce îți spun eu, dacă îți garantez că peste 2 ore vei fi chiar bucuros și satisfăcut? Aici deja zâmbea sceptic dar am insistat până a spus da.
• OK, hai și lucrează cu noi două ore și îți dau garanția scrisă că vei fi fericit după asta!
• Aaaa, știu, o să îmi dai bani! Nu, nu îți dau nici un leu, și tot vei fi fericit!
• Atunci o să mă lași pe telefon după asta, de aia!
• Nu, nici o secundă nu te mai las astăzi, promit!
• Atunci nu are rost să încerc. Cum să aducă munca fericire!
• Totuși, eu mă angajez să te despăgubesc dacă nu e așa. Dacă ești nefericit, îți plătesc cele două ore. Dacă ești fericit nu mai e nevoie.

După două ore de muncă, alături de noi, conversând, glumind, relaționând, Timo era altul. Când a sunat alarma de la ceas a început să zâmbească ștrengărește, că era fericit dar nu i-ar fi picat rău niște bănuți. L-am pus să aleagă între cele două, fericire sau bani. A fost fericit pentru că a gustat, pentru că a încercat, pentru că a testat. Fără să accepte oferta, nu putea ajunge așa bucuros în două ore. Probabil doar pufăia și bombănea.

De multe ori Dumnezeu îmi face și mie, îți face și ție oferte „încearcă-Mă”, „gustă-Mă” și ofertele astea nu le face pentru că are ceva de câștigat de la noi, ci pentru că ne iubește și vrea să ne vadă împliniți și fericiți. Oare vom accepta provocarea de a ne conforma Cuvântului, de a Îl crede că ne binecuvintează? Depinde doar de fiecare din noi în parte.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.