Probabil, cei mai mulți dintre voi au observat că atac des creștinismul profitabil și că nu îmbrățișez cu drag pe cei ce au o credință formală. Scrierea de astăzi, tot în categoria asta se încadrează și vrea să fie un apel, la un altfel de creștinism decât cel letargic, consumist și antropocentric. Fac de la început precizarea că „antropocentric” înseamnă „centrat pe om” adică, cu omul în centru. Opusul lui este termenul „Cristocentric” adică, cu Hristos în centru.
De ce cred că trăim un creștinism preponderent antropocentric? Pentru că, multe din abordările declarate sau nedeclarate ale religiilor creștine, pun omul în centrul lucrării de mântuire a lui Dumnezeu și de aici derivă multe consecințe traduse în credințe, comportamente, teologii, filosofii care constituie viața creștinilor de astăzi. Așa se face că mulți oameni devin sau rămân creștini, pentru că e profitabil, pentru că dă bine la imagine sau pentru că ar însemna un consum să gândească altceva.
Când ceva sau cineva, amenință spaţiul sau conceptul de creștinătate, dacă aceasta e antropocentrică, oamenii vor reacționa violent. Consideră că li se ia un drept, o credință pe care o dețin, o tradiție, confortul pe care Dumnezeu li l-a dat drept recompensă a creștinătății lor. Orice atac sau intenție de atac e privită cu ură și deja tensiunea apare în creștini. Uneori nu e nevoie de aşa, ci doar de bănuiala, că cineva ar atenta la credința lor, să o ia sau să o distrugă. „Drept credinciosul” e gata să moară pentru religia lui, strângând din dinți și vărsând și el sânge, pentru că i se ia „un drept” i se ia ceva ce el „deține”. De aceea Apostolul Pavel „scapă” afirmația: chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. El știa că vor fi gata mulți să moară pentru religie și nu din dragoste de Dumnezeu sau de semeni.
Nu orice moarte de creștin e martiraj dragii mei. Unii pot muri din încăpățânare, alții pot muri crezând că îl apără pe Dumnezeu, alții pot muri cu ura clocotind în vene față de necreștini sau „păgâni”. Mulți oameni au murit pentru diferite religii, dar asta nu înseamnă că toți sunt martiri, doar unii sunt, cei ce au murit pentru Hristos sau motivați de modelul lui Hristos, au murit pentru semeni. Dacă mori pentru o religie, poți muri plin de ură și venin. Dacă mori „în Domnul” situația diferă.
Acum, când valul acesta islamic bate la poarta creștinătății tot mai insistent, creștinii simt că li se va lua ceva, și este posibil să fie așa. Simt că vin, odată cu mulții nenorociți și mulți oameni radicalişti islamici și aceștia vor încerca să ia creștinilor religia lor și să o de la gunoi. Așa ceva este inacceptabil pentru un om religios „din moși strămoși” și deja pumnii se încleștează, săbii se ascut și arme se încarcă. Creștinismul este pentru noi, noi beneficiem de el, e posesiunea noastră, e proprietatea noastră și e garantul că o vom duce bine, dacă atentează cineva aici, crimă facem. Creștinism antropocentric, de fapt fanatism religios, aproximativ asemănător cu cel islamic, doar că ținut deocamdată „la rastel”.
Actualul „val de refugiați” din care cei mai mulți oameni sunt fără intenții fundamentaliste, dar pot fi educați în acest sens de către ai lor, se va dovedi a fi un duș rece ca gheața pentru creștinii antropocentrici. Nu știu, e imprevizibil cum vor reacționa și ei, e imprevizibil cum vor reacționa și creștinii. Oricum nu e plăcut ca atunci când stai comod pe canapea, relaxat, într-o zi de toamnă friguroasă, dar cu lemnele trosnind în șemineu, să vină cineva să să-ți toarne apă rece în cap. Te enervezi, sari, fugi și dacă e cineva cu care te poți lua, probabil se încinge și de ceva bătaie. Cum să torni domnule apă rece pe mine, cum să torni apă pe canapea, în sufragerie, cum să faci un asemena deranj? E un atentat la confortul și proprietatea și dreptul meu.
Totuși, deși va fi foarte neplăcut, acest „duș rece” va avea efecte bune. Creștinii adevărați se vor lipi de Dumnezeu, oamenii oportuniști doar, o vor șterge și alții, omenii religioși, vor sări la bătaie. Creștinismul nu trebuie să fie ceea ce este astăzi, el nu poate fi antropocentric ci cristocentric, cum și denumirea spune CREȘTINism, de la Hristos.
Dumnezeu să ne dea capacitatea de a înțelege că lucrarea de mântuire, Îl are în centru pe Dumnezeu și nu pe noi. Noi am fost mântuiți pentru slava Sa și Hristos a murit tot pentru slava Sa.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Dar nu crezi că cei mai mulţi dintre europenii creştini cu numele, puşi să aleagă, vor accepta să devină musulmani, ca să nu li le taie gâtul? Crezi că o să-şi dea viaţa, din ură sau încăpăţânare, pentru ceva în care nu este esenţial pentru ei? Mi se pare cam improbabil. Cei care vor face asta se vor mântui ca tâlharul de pe cruce. Iar ceilalţi care vor fi martirizaţi vor fi dedicaţi lui Cristos.