Probabil aș putea scrie câteva luni, zi de zi, despre acest fenomen și despre întrebările pe care le ridică, însă trebuie să mă rezum la câteva meditări, întrucât fiecare din noi are responsabilitatea de a își purta bătăliile individual. Oricât s-ar scrie și explica, e nevoie ca cei abuzați, care conștientizează asta, să se apropie de Dumnezeu și mai mult, pentru a primi călăuzire. Și nu e vorba de acea falsă evlavie a apropierii fără acţiunile, ci e vorba de a acționa pe baza a ceea ce Dumnezeu recomandă sau cere.
Nu e totul să știm. Important este ce facem cu ceea ce știm. Asta face diferenţa dintre oameni religioși și oameni credincioși. De știut, știu mulți oameni, de văzut, vede multă lume, de constatat o poate face oricine. Totul stă în acțiune pe baza acestor dovezi. Ce faci tu ca persoană abuzată, dacă ai constatat că te afli în această situație?
După cum scriam și ieri, rugăciunea, citirea Scripturii și apropierea în acest fel de Dumnezeu, sunt esențiale și constituie vârful de lance al tuturor acţiunilor în acest domeniu. Fără ele, toate celelalte acțiuni care pot fi făcute, vor fi ineficiente sau puțin eficiente, pentru că abuzatorii au exercițiul abuzului de atâția ani, iar victimele au exercițiul supunerii de atâția ani. Avantajul, din punct de vedere omenesc este clar la abuzator. Numai puterea și călăuzirea divină poate face diferența și o face, pentru cei ce acționează scriptural, cu convingerea că Dumnezeu e alături de ei.
Iată alte lucruri foarte importante, care trebuiesc avute în vedere de cei se se simt și constată că sunt abuzați spiritual:
Examinează-ți temerile și destructurează-le. Da, de ce te temi? Care e cea mai mare frică a ta? Ce se poate întâmpla în realitate? De cine trebuie să te temi? David spune în psalmul 23: Domnul este păstorul meu, de cine să mă tem? Cele mai multe din temerile noastre, peste 95% din ele, sunt nefondate spun sociologii. Adică ne temem pentru mult prea multe lucruri decât în realitate avem dreptate să ne temem. Teama, este una din cele mai paralizante trăiri și care în cele mai multe cazuri sunt nefondate și ușor de destructurat prin autoanaliză. Nu te mai teme de nimic și nimeni în afară de Dumnezeu. Ce crezi că se poate întâmpla? Să mori? Să fii abuzat/ă fizic? Ce anume? Pune-ți întrebări și temerile se vor împuțina. Cere răspunsuri și caută-le în Scriptură și temerile aproape vor dispărea.
Acceptă chemarea lui Dumnezeu la vindecare. El se oferă să ne vindece rănile, inclusiv pe cele rezultate din urma abuzului spiritual, fie că sunt psihice, emoționale sau fizice. Asta nu e teorie, e practică. Să poți merge la Dumnezeu cu rănile tale și să ceri vindecare trece de nivelul vorbirii.
Fii pe fază. Abuzatorul poate scoate noi și noi metode de a controla. Situația se poate face și mai rea dacă nu ești foarte atent. De aceea e nevoie de lumină, călăuzire și putere divină. Fă planul de le început și ține-te de el, nu te abate, pentru că riști să fii sedus de abuzator.
Anunță abuzatorul de intențiile tale. Nu te teme de represalii sau de înrăutăţirea situației. De asta nu evoluăm de cele mai multe ori, pentru că nu alegem să mergem înainte. Abuzatorul, care poate fi bărbat sau femeie, nu are nevoie de mila ta, nu moare dacă tu te schimbi. Fiecare are nevoie să stea pe picioarele lui independent, asta și în căsătorie. Nu te da înapoi nici la amenințări nici la văicăreli sau la șantajul că „ce va zice lumea”.
Atenționează abuzatorul că trebuie să se schimbe. Desigur că nu poți schimba tu acel om, cel putin nu direct. Dar ai obligația sa îl anunți de necesitatea sa de schimbare.
Fii pregătit de înrăutăţirea situației pentru o vreme. Nimeni nu se bucură să scape o slugă din mâini. Niciunui abuzator nu îi place să fie contestat, descoperit sau să i se spună că a greșit. Abuzatorii urăsc să nu aibă dreptate și să nu fie ascultați. Totuși, e nevoie și de această fază. Vei trece prin ea neapărat, dacă vrei să ieși de acolo. Vei reuși să duci abuzatorul la exasperare.
Iată câteva sfaturi utile. Nu sunt complete, nu sunt în ordine și nu sunt obligatorii la fiecare caz toate. Totuși, e nevoie de acționare în baza Cuvântului Scripturii pentru a scăpa de acolo. Nu avem dreptul să ne văicărim dacă nu acționăm conform cu ceea ce ne spune Biblia. Admit că până acum nu ai știut, dar vremurile de neștiință au trecut. Nu are dreptul să te abuzeze nici pastorul, nici preotul, nici soțul sau soția, nici părinții sau alte persoane cu autoritate spirituală. Dacă te supui lor, nu vei mai fi supus lui Dumnezeu. Ajungi robul acelor oameni. Ești chemat la libertate.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Eu cred ca sunt si abuzator si abuzat, doar din cand in cand, dpdv spiritual, care are tangenta, asa cum spui si tu, si cu celelalte forme de abuz. Bineinteles, la un nivel nesemnificativ si chiar ludic vreau sa cred, si am grija sa nu depasesc limitele. Si pe aceasta cale (acum mi-a venit in cap) vreau sa imi cer iertare daca te-am ofensat prin comentariile mele (unele din ele). Acum realizez ca am depasit o limita si poate ca te-am abuzat verbal. Oricum, regret ca se mai intampla sa vorbesc sau sa scriu ceva fara sa gandesc mai intai „la rece”, cum se spune.