Un tânăr, din cea mai săracă familie, dintr-o țară aflată sub ocupație de ani buni, de zeci de ani, a primit porunca să meargă să elibereze poporul de sub mâna apăsătoare a cotropitorilor. Țara fiind așa de multă vreme supusă birurilor și jefuită, nu mai avea nici arme și nici din ce confecționa. Totuși, acest tânăr este trimis de Dumnezeu să elibereze poporul. Scriu despre el astăzi pentru că poate fi foarte bine istoria noastră și poate învățăm din ea.
Ghedeon era un tânăr ca oricare altul din acea țară. Când vine îngerul și îi spune urarea: „Domnul este cu tine, viteazule!” el plasează imediat întrebarea clasică din popor: Dacă este cu mine, cum de ni se întâmplă toate astea? Unde e acel Dumnezeu despre care se spune că a făcut minuni? Ghedeon era un tânăr ca oricare altul, scârbit de traiul sub asuprire și cotropire cu inima moale și resemnată. Poate că și tu și eu, zicem adesea fraze de acest gen: Unde este Dumnezeu acum? De ce atâta rău și păcat și nedreptate?
Nu mă concentrez pe răspunsul la această întrebare, pentru că deja am mai scris. Mă voi concentra asupra lui Ghedeon. El primește chemarea de a izbăvi poporul cu puterea pe care o are. Nu știu dacă a primit o putere în mod special pentru această bătălie, dar tind să cred că nu. Cred că Dumnezeu era cu poporul Său și cu fiecare om de acolo dispus să asculte de trimiterea Sa. Totuși, chiar dacă mă înșel, și Ghedeon primise o putere specială pentru acea bătălie, tot stă în picioare ceea ce vreau să scriu.
Așadar, Ghedeon e trimis să facă ceea ce poate, cu ceea ce are deja. Se uită în viața sa și zice: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, şi eu Sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” Cu alte cuvinte: nu am nimic, mă duc să mă bat eu, cel mai neînsemnat dintre frați din cea mai neînsemnată familie? Cum să fac asta? Scuzele lui erau pertinente oarecum, dar Dumnezeu îl trimisese cu ceea ce are, nu cu ceea ce avea nevoie. Ghedeon avea deja ceea ce îi trebuia pentru bătălia aceea, nu era nevoie de mai mult.
Mulți oameni temători de Dumnezeu stau își plâng de milă, că nu au cu ce și uită că Dumnezeu îi trimite cu ceea ce au. Am auzit adesea: Dacă aș avea banii lui cutare… aș da mai mult. Dacă aș şti să predic ca cutare… aș sluji și eu. Dacă aș avea vocea ei… aș lăuda pe Domnul toată ziua. Și alte și alte formulări din acestea. Iată că și Ghedeon gândea așa: Dacă eram măcar primul dintre frați sau dacă măcar eram si eu dintr-o familie mai cu vază, dar așa? Cu ce să mă duc eu la bătălie?
Totuși, Dumnezeu insistă ca Ghedeon să acționeze. Trebuia să acționeze cu ce avea deja, nu i se cerea nimic în plus. Singurul lucru în plus pe care putea conta, era prezența Domnului, prezență pe care putem conta fiecare din noi pentru că ne este promisă însoțirea Sa.
Istoria lui Ghedeon continuă cu îndoiala sa și punerea la încercare a lui Dumnezeu, dar la un moment dat vedem cum Dumnezeu face minuni cu puterea mică pe care Ghedeon o vedea în el, cu nevrednicia sa, cu dezavantajele sale. Nu a avut decât făclii, ulcioare și trâmbițe și totuși au câştigat cu trei sute de oameni, bătălia cu o armată imensă despre care se spune în Biblie că erau ca nisipul, toate astea cu puterea pe care o avea și pe care a pus-o la lucru pentru Dumnezeu.
Sincer frate și soră de credință, cel mai probabil ai mai mult decât avea Ghedeon la dispoziție. Nu ai doar făclie, trâmbiță și ulcior și totuși eziți să faci lucrările pe care ai putea să le faci, nu ai curajul să te implici și îți este teamă că vei muri de foame, dacă lucrezi pentru Dumnezeu. Uite exemplul unui om ca mine și ca tine. Tot așa de ezitant, neîncrezător, focalizat pe ce nu are, nu pe ceea ce are. A ales să asculte de Dumnezeu și a ieșit mai mult decât biruitor. A ales să lupte cu puterea pe care o avea.
Mai sunt exemple în Scriptură în acest sens, Moise e unul la fel, dar aș vrea să ne uităm și la cineva care nu a ezitat. David a luptat cu uriașul, deși diferența între cei doi era colosală. El s-a dus cu puterea pe care o avea și cu însoțirea Domnului. Nu a avut decât piatra și praștia, nimic altceva. Tu ai mai mult? Și atunci de ce nu te duci cu puterea pe care o ai?
Vedeți, greutatea nu cade pe ce avem. Nici măcar pe ce daruri spirituale avem, nici pe talente sau abilități înnăscute, greutatea cade pe „acțiune” pe acel „DU-TE”. Când acționezi în Numele Domnului, prezența Sa face mai mult decât orice abilitate sau instrumentar. Nu lipsa de putere ne ține inactivi, nu lipsa de resurse ne face resemnați, nu lipsa darurilor, ci lipsa de ascultare și încredere în Dumnezeu.
Tu ce faci? Te duci sau nu? Asculți sau continui să găsești scuze. Ghedeon s-a oprit la un moment dat din a se scuza și a acționat. David a acționat din prima, pentru el nu a existat evaluarea resurselor, tot ce știa era că Dumnezeu e cu el și îi va da izbândă. Tu și eu ce vom face?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.