Scriam anterior că în biserici s-a renunțat la practicarea confruntării din două motive. Aceleași două motive le găsim și în relațiile oamenilor care formează bisericile locale. E vorba de abandon și de abordare greșită. Ambele variante sunt dăunătoare și toxice și voi încerca azi să adun gânduri și idei ca să subliniez eficient de ce ambele sunt greșeli care necesită o schimbare neapărată și imediată de atitudine.
În linii mare, se identifică patru stiluri de a face confruntare. Probabil că, citind despre ele, le veți identifica în viața dumneavoastră sau a apropiaților. Ele sunt enunțate în forma asta de dr. Hunt și e cea mai apropiată de realitate cred eu.
Abordarea pasivă. Este o metodă de confruntare indirectă în care se folosește tăcerea sau limbajele nespecifice pentru a comunica dorințe sau nevoi. Omul care alege această metodă e posibil fricos și așteaptă ca ceilalți să își dea seama ce dorește.
Exemplu practic: Soțul se simte neglijat în privința relațiilor intime de soția sa. Această îl vede supărat și îl întreabă dacă e vreo problemă. Răspunsul lui de regulă este: – Nu. Nu s-a întâmplat nimic! Totul e în regulă! Dar el deja e sarcastic, adună mânie și resentimente. La fel soția dacă soțul a uitat de ziua ei sau a căsătoriei., J
Un exemplu biblic: David a ales să tacă cu privire la asupritorii lui însă această abordare pasivă a crescut neliniștea și mânia (Psalmul 39:1-3 Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia, și atunci mi-a venit cuvântul pe limbă și am zis…)
De ce se alege o astfel de metodă? Pentru autoocrotire. Ca să nu fie nevoit să înceapă acel proces amplu al confruntării și să suporte consecințele unei asemenea acțiuni. Problema e că această atitudine pe termen lung creează probleme mari, adună tensiune și mânie și transformă oamenii în adevărate bombe de nervi.
Abordarea agresivă. O metodă iar foarte întâlnită în biserici și familii, cel puțin a fost până nu de multă vreme metoda preferată și cea mai aplicată. Aceasta înseamnă un atac fățiș al caracterului celeilalte persoane pentru a câștiga putere sau dominanță. Pentru asta, cel care confruntă folosește amenințările și intimidarea pentru ca nevoile să îi fie împlinite și nu are nici o problemă să încalce drepturile altuia.
Exemplu practic: Un membru al bisericii consumă alcool. Este abordat de soție și rude și amenințat că este spus păstorului, este numit bețiv, om de nimic și față de el se adoptă o poziție de superioritate și dominanță. Sau, același scenariu, doar că un nivel mai sus. Este chemat păstorul și printre altele acesta amenință că dacă „nu își revizuiește comportamentul” este spus bisericii.
Exemplu biblic: Tot din viața lui David pe care vrășmașii îl atacau în diferite moduri pentru a îl învinge, ajunge să spună: Toată ziua mă hărțuiesc potrivnicii mei, sunt mulți și se războiesc cu mine ca niște trufași.
Abordarea pasiv-agresivă. Este confruntarea prin atacarea pe ascuns a celeilalte persoane. Iar o metodă dăunătoare și necreștinească, chiar mișelească. Cei care folosesc acest stil sunt familiarizați cu sarcasmul, aluziile acide și replicile tăioase spuse cu zâmbetul pe buze. Astfel de oameni încearcă să se răzbune în loc să confrunte și de multe ori încearcă să se răzbune pentru ofense imaginare pentru că nefolosind o atitudine potrivită nu pot afla dacă ofensele de care au avut parte sunt reale sau imaginare.
Exemplu practic: „Disciplinarea soțului” cu ajutorul „postului”. Dacă soția ține post nu mai primește soțul atenție, așadar, e și o metodă excelentă de răzbunare și de câștigare a puterii. Dar adună doar mânie și resentimente. Șansa ca o astfel de metodă să rezolve problemele e aproape nulă.
Exemplu biblic: Tot David, care în mod repetat a fost atacat de vrășmașii lui verbal: Păzește-mă de uneltirile celor răi… ei își ascut limba ca o sabie și aruncă vorbe amare, ca niște săgeți, ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat.
Scopul abordării unei astfel de atitudini este acela de a evita răspunsurile directe și de a evita să dea socoteală, atitudine care va avea ca rezultat acumularea de mânie și creșterea tensiunii relației.
Abordarea hotărâtă. Este atitudinea corectă și eficientă de a face confruntare. Atitudine asupra căreia vom rămâne pe parcursul câtorva zile. Ea, abordarea hotărâtă are ca scop afirmarea directă a adevărului care are ca scop o schimbare pozitivă. Cei care au o astfel de atitudine folosesc limbaj direct, specific pentru a oferi informații clare, înțelese și în consecință de a fi eficienți în schimbarea pe care vor să o producă.
Exemplu practic: Soțul a uitat de ziua căsătoriei. Soția îi amintește clar și explicit că ar fi încântată ca el să își pună un semn care să îl ajute pe viitor să nu mai uite și caută soluții împreună pentru asta în loc să „facă mutre” să fie bosumflată, acidă sau chiar agresivă.
Exemplu biblic: David, a ales să confrunte pe Saul, nu să îl ucidă, deși i-a stat în putință. Confruntarea din 1 Samuel 24:9-12, e una corectă și hotărâtă. El nu ucide cu vorba, nu șicanează, nu pleacă ca un laș neconfruntând pe Saul.
Această atitudine este una care are ca scop prezentarea faptelor, corectarea neadevărurilor si schimbarea comportamentului. Produce soluții eficiente de redresare, reparare și împăcare și are drept urmare însănătoșirea omului confruntat și restaurarea relațiilor în unele cazuri.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.