Confruntarea în Biblie

Confruntarea e evitată și neaplicată și din cauză că nu reușim să cunoaștem bine partea practică a Bibliei. Pe cea teoretică, pe parte de doctrină și teologie ne descurcăm, unii devin experți în cunoaștere, dar partea aplicabilă a Scripturii nu e foarte predicată pentru că necesită deranj, schimbare, tulburare a merului liniștit al bisericilor locale și chiar trăirea de emoții și sentimente intense. Puțini păstori ar confrunta un om greșit dacă acesta face parte din „elita” bisericii iar la polul opus, puțini păstori își fac timp să confrunte corect un om care e din cei mai neînsemnați din biserica sa, de regulă se ajunge mult mai repede la excludere sau punere deoparte. Prețul confruntării biblice e considerat prea mare ca să fie plătit. E mai avantajos să dai ultimatum-uri și să dai afară.

Vă provoc să privim puțin în Scriptură să vedem câteva modalități de confruntare folosite în viața celor care au trăit o relație cu Dumnezeu înaintea noastră. Unele din aceste confruntări sunt făcute direct de Dumnezeu, altele de oameni trimiși de Dumnezeu să facă asta. Voi folosi pentru asta un material scris de June Hunt care a surprins foarte bine aceste situații.

Confruntarea cu ajutorul întrebărilor. Probabil ați realizat că în Biblie, Dumnezeu pune întrebări al căror răspuns nu are cum să nu îl știe. Unde ești Adame? Ce faci tu aici Ilie? Unde erai tu când…? Lui Iov. La fel oamenii înțelepți adresează de multe ori întrebări la care deja știu răspunsul. Iov de exemplu se întreabă: Ce aș putea să fac, când se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El?

Scopul întrebărilor înțelepte este de a îi provoca pe oameni să se gândească la faptele și comportamentul lor și eventual să reconsidere deciziile pe care le-au luat. E mai mult o provocare la meditare decât o întrebare care necesită un răspuns formulat. O astfel de metodă, de confruntare prin întrebări e foarte eficientă, mai ales la oamenii educați. La iov, întrebările lui Dumnezeu provoacă pocăința sa. ”Mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă.”

Confruntarea cu ajutorul unei pilde. Pilda e o scurtă povestire fictivă care are în centrul ei un adevăr moral sau spiritual. Ea prezintă interes pentru oamenii de toate vârstele și dintotdeauna au fost considerate a fi hrană pentru minte. De aceea pildele au rămas până în ziua de azi eficiente în transmiterea unor adevăruri. Ele au fot metoda folosită intens de Domnul Isus în vorbirile sale surprinse pe paginile Scripturii, pentru că au menirea să lumineze  în întunericul inimilor noastre.

Pilda vierilor e una foarte eficientă pentru confruntarea liderilor evrei de la acea vreme. Le-a povestit această pildă și ei „s-au prins” că vorbea despre ei, în consecință în Luca 20:19 e surprins cum căutau să pună mâna pe el întrucât: ”Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor”

Confruntarea cu ajutorul unei povestiri. Ei bine, aceasta e metoda mea preferată, mai ales dacă consiliez adolescenți sau tineri. O povestire, dacă este bine gândită sau spusă, poate schimba sentimentele de la mânie la pocăință, mai ales dacă e vorba despre propriul lor păcat. O astfel de povestire poate fi reală sau fictivă și are ca scop surprinderea unei situații similare dar în care s-a procedat corect sau în care „confruntatului” i se cere să decidă finalul.

Cel mai bun exemplu este al lui David când vine Natan și îi spune povestea cu oaia săracului. Natan, un povestitor foarte priceput, îl „prinde” pe David cu povestea sa și îi provoacă mintea să judece o situație similară cu a sa, fără să bănuiască nici o clipă că despre el este vorba. Doar la momentul potrivit află asta așa că se mânie împotriva omului nedrept și dă și sentința. Când a descoperit că de el este vorba David este foarte impresionat și realizează: ”Am păcătuit împotriva Domnului.”

Confruntarea cu ajutorul mustrării. E cea directă metodă dar nu e cea mai dură. Se aplică de obicei în situații limită în care nu e timp de povestire sau pildă. Una din situațiile de acest gen e când Domnul Isus, confruntă pe oamenii care au prins femeia în preacurvie. Confruntarea oamenilor care au adus femeia păcătoasă a fost directă: Cine este fără păcat să arunce primul cu piatra. Această confruntare a făcut ca într-un mod destul de calm oamenii să își vadă starea lor de păcat și să plece toți condamnați de propria lor conștiință.

Confruntarea cu ajutorul certării. Această metodă e cea mai aspră, directă și dificil de aplicat. Certarea are scopul de a convinge pe om să facă ce este bine. E metoda cel mai greu de suportat de către cel confruntat, dar și cel mai greu de făcut de către cel care alege să confrunte întrucât necesită un echilibru permanent între răbdare, adevăr, respect și dragoste. O astfel de metodă e aleasă de Pavel care îl ceartă pe Petru în public deoarece cel din urmă compromitea mesajul lui Dumnezeu și unitatea bisericii.

Astea sunt cele cinci metode găsite în Biblie, dar nici cunoașterea lor nu ne califică să confruntăm, pentru că să cunoști aceste metode de poate ușor transforma într-un îngâmfat și deja faci confruntarea de pe o poziție greșită. Puțini oameni știu cât de important este să faci confruntarea fiind inundat de dragoste și respect față de omul confruntat. Confruntarea oricum este dureroasă, dar dragostea și respectul celui care confruntă, pune balsam pe rana celui confruntat.

Nici să nu îți treacă prin minte să confrunți doar ca să arăți că ești mai bun. Să nu îți treacă prin cap să confrunți doar ca să descoperi păcatul. Să nu îți treacă prin cap să confrunți doar ca să arăți că tu ai aflat sau știi. Să nu confrunți pentru a arăta altora mizeria vieții unui om. Să nu confrunți dacă dragostea pentru acel om nu depășește dorința ta de afirmare. Să nu confrunți dacă ai același păcat în viața ta. Să nu confrunți dacă nu respecți acel om. Așteaptă, pregătește-te, roagă-te și mai apoi fă asta.

O poveste 🙂

O mamă, a adus pe copilul său la un înțelept de la câteva localități depărtare ca să îl convingă înțeleptul că nu e bine să mănânce așa de mult zahăr că îi strică dinții și îi dăunează sănătății. S-a prezentat cu el la înțelept și i-a spus:

• Înțeleptule, spune-i te rog fiului meu să nu mai mănânce așa de mult zahăr.

Acesta l-a Întrebat?

• Mănănci mult zahăr?
• Da
• Mergeți acasă și revenit peste două săptămâni ca să mă pot gândi ce răspuns să vă dau.

A plecat mama și fiul acasă încurcată și gândită și au venit peste două săptămâni. Atunci înțeleptul îi spune:

• Fiule, mama ta are dreptate. Nu e bine să mănânci așa de mult zahăr. Strică dinții, face rău trupului. Toate trebuie consumate cu înțelepciune. Ai înțeles?
• Fu răspunsul copilului.

Mama contrariată îl întreabă pe înțelept:

• Bine înțeleptule, dar de ce nu i-ai spus asta atunci? De ce ne-ai chemat iar peste două săptămâni?
• Pentru că atunci și eu mâncam zahăr în mod neînțelept.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.