Nu, nu voi scrie despre romanul scris de Jane Austen deși poate vreodată într-un moment de mare rătăcire, mă voi apuca să aștern pe hârtie, fie e a și electronică, povestea unui tânăr țăran căruia o vecină i-a deschis „cutia cu cărți” îmbolnăvindu-l grav de citit, așa de grav că citea cărți pe bandă făcând scenariile și apoi strecurându-se pe furiș în ele. Unul din scenariile construite și în care se strecura adesea fiind tocmai Mândrie și prejudecată.
Ca să revin la mândria și prejudecata din zilele noastre trebuie să remarc că societatea asta o ia la vale, nu mai miră pe nimeni asta. Cei mai mulți oameni conform sondajelor trăiesc cu un stres mare și în așteptarea de ceva rău. Să greșească toți acești oameni? Să nu ne ducem „la vale” ci să fie doar o senzație nasoală după o beție cruntă a tehnologiei cu care nu suntem învățați? Nu știu, dar am aceeași senzație că nu ne așteaptă ceva bun.
Religia, de-a lungul vremii a avut un rol crucial în mersul lucrurilor. Asta deranjează pe mulți, pe bună dreptate, dar nu poate fi contestat sau înlăturat acum. Suntem ceea ce suntem în mare parte datorită religiei. Habar nu am și mintea mea nu are atâta imaginație să analizeze unde aram fără religii? Mai bine? Mai rău? Sunt tentat să cred că mai rău. Cred asta probabil din cauză că m-am născut într-o familie religioasă și am fost un religios multă vreme. Dar trebuie să recunoaștem că în numele religiei au murit mulți oameni, dar au și fost ajutați și salvați mulți. În numele religiei s-au distrus povești de dragoste, dar pe de altă partea s-au născut multe. Cert este că nu am datele necesare să evaluez dacă religia poate fi catalogată bună sau rea în decursul istoriei.
Dacă ne rezumăm la creștinism doar suntem cam în aceeași situație. El a amprentat puternic Europa și America (dar nu numai) și este cumva fundamentul aceea ce aceste civilizații sunt astăzi. Teama multora este că dispărând religia creștină va dispărea și civilizația. Un asemenea scenariu nu e deloc improbabil. Nu cred că ar putea dispărea credincioșii creștini ci doar religia creștină. Ce faci cu acele societăți construite pe acest fundament? Vor rezista „tragerii preșului” sau se vor face praf? Iarăși subiectiv fiind, cred că se va alege praful de civilizație dacă nu păstrează măcar onorific aceste valori. Dar… repulsia actuală față de creștinism e mare și o restabilizare a lucrurilor e puțin probabilă.
Cert este că repulsia față de religie e evidentă, repulsia față de normele religiei e imensă iar dorința de a face oricum altcumva decât spune religia e la modă de tot. Se consideră că libertate e dacă scapi de capcana religiilor și în această dorință de „libertate” omenirea aruncă la gunoi tot din ceea ce a însemnat religia. Într-un fel să arunci și copilul odată cu apa murdară în care l-ai spălat.
Cea mai vizibilă metodă de a îți arăta oponența față de religie este să te declari sau să susții așa zisele minorități sexuale. E vizibil, în lumina reflectoarelor, ai atenție și te poți trezi repede de tot vedetă. Pe de cealaltă parte religioșii au fundamentul societății de partea lor în bătălia asta. Constituțiile celor mai multe țări sunt construite de creștinism deci fundamental lucrurile sunt controlate de religii. Pe acest fond al scârbirii de religie, a început o mare bătălie și multă mândrie dar și multă prejudecată se pun la bătaie. Creștinii sar să Îl apare pe Dumnezeu, oponenții „arată milă” mai mare decât creștinii față de minorități. Creștinii folosesc „forța” fie ea și legislativă pentru a câștiga dominanța și a se apăra de niște idei sau concepte pe care le văd amenințătoare.
Bătălia e departe de as e termina, religioșii sunt departe de a iubi chiar și pe vrăjmași iar „minoritarii” care nu-s deloc lipsiți de vagă și vehemență se luptă cu eficiență să demonstreze că religia nu are rost și că e o aiureală și că regulile ei fie ele scrise în Biblie sau nu, sunt rele, lipsite de iubire și toleranță și că trebuie abandonate sau chiar schimbate diametral opus.
Mă doare mult când văd bătălia asta din care mor oamenii. Mă doare să văd mândria și prejudecata creștinilor privitor la cei ce aleg altceva, dar mă doar tare și mândria și prejudecata celor care cred altceva decât creștinii. E un joc al orgoliilor din care toată lumea pierde sau… se pierde. Ne credem unii mai buni decât alții. Vrem fiecare ca regula noastră să domine tribul. Vrem ca filosofia noastră să guverneze și uităm să iubim, să trăim și să murim frumos. Nu mai avem timp și chef să ne ascultăm unii pe alții. Nu mai avem respect deloc unii față de alții. Nu mai avem respect față de viață ci ne condamnăm la moarte foarte lejer „în numele dreptății”. Mândria din noi a crescut și dă pe afară. Ne macină dorința de dreptate, ne dorim să fim cei care am câștigat iar în luptă cad vieți după vieți.
Să te bagi în bătălia asta e riscant dar tot te va trage curentul. O singură finalitate este acolo… moartea. Poți deopotrivă să mori răpus de mâna religiosului sau de mâna adversarului său. De falsa evlavie a creștinului sau de mândria arogantă a modernistului. Cum se va termina? Cine va ieși biruitor?
Nimeni….
Foto: The Noble Heart
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.