Robiile eliberaților

Am mai scris despre elefanții de circ și înainte. E vorba de acele animale imense cu puteri mari care execută docil multe manevre amuzante și idioate, deși nu sunt legate sau închise decât în mintea lor. Limitele care le sunt impuse în „pruncie” se scriu așa de bine în mintea lor încât la maturitate, când pot cu ușurință să strice toată „șandramaua” circarilor stau cuminți și docile ca aceștia să le folosească spre amuzamentul mulțimii.

Asemănarea cu noi oamenii este mare. Și noi ajungem să ne naștem în captivitate, în captivitatea păcatului din care singuri nu ne putem elibera și deci îi facem voia acestei firi păcătoase, trăim în conformitate cu instrucțiunile primite de la „circar” executând idioțenii de nedescris, multe din ele periculoase pentru viața, sănătatea și relațiile noastre și neavând nici o perspectivă de mai bine nici după moarte. Circarul își bate efectiv joc de cei născuți în robie fără să îi pese de riscurile la care îi supune. Asta face din noi victime fără șanse de a se răscula.

În viața unora dintre oameni însă vine Hristos și plătește prețul răscumpărării și eliberează acei oameni din mâinile circarului oferindu-le posibilitatea de a trăi fără constrângerile sale riscante. Prețul pe care îl plătește este imens dar omul beneficiază de el pentru că este iubit. E o declarație de dragoste pe care cei mai mulți dintre oameni nu au capacitatea să o înțeleagă, chiar dacă sunt confruntați cu ea și beneficiază de efectele ei.

După eliberare există oameni care reușesc să experimenteze libertatea, să o trăiască în independență de instrucțiunile trecutului, să se bucure de nemărginita bogăție a harului și să slăvească pe Eliberatorul pentru șansa, oportunitatea de a fi liber din mâinile circarului, dar cei mai mulți dintre oameni întâmpină dificultăți serioase în a accepta noua stare, noul statut, cel de om eliberat și deci trăiesc cum trăiau odinioară neștiind că au libertatea să nu mai trăiască așa.

În acest sens Scriptura ne avertizează de pericolul acesta prin scrisoarea pe care Pavel o trimite celor din Galatia: De aceea, fraţilor, noi nu Suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi. Rămâneţi, deci, tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Această recomandare vine tocmai ca să ne ferească să trăim în libertate cu mentalitatea de robi, lucru pe care foarte mulți creștini îl fac fără ca măcar să realizeze asta dar blamând pe Dumnezeu pentru situația lor.

Studiile sociologice arată clar că în cazul femeilor abuzate de soții lor acestea rămân în acele relații abuzive și distructive din cauză că, deși e o stare neplăcută e totuși o viață cunoscută, previzibilă, știu să se adapteze situației. Multe din ele au șansa de a trăi libere de acele abuzuri dar se „pleacă iar sub jugul robiei” pentru că efortul de a trăi în libertate li se pare prea mare. Așa se face că multe femei abuzate rămân în relațiile acelea, iar unele care ajung să fie eliberate se întorc acolo atrase ca un magnet de acea nefericire. Au șansa să scape de chin, de lovituri, de teama și teroarea și zbierătele acelor indivizi dar se întorc acolo întrucât acea viață le este cunoscută. Ei bine, cam așa procedează de multe ori oamenii eliberați din natura păcătoasă, se întoarce la același stil de viață deși ei sunt făpturi noi.

De multe ori astfel de oameni sunt judecați aspru de semeni. „Cum domnule să faci asemenea fapte, dacă te-ai întors la Dumnezeu?” În realitate oamenii care trăiesc ca robii deși sunt liberi, doar fac ceea ce au făcut toată viața, ce au fost dresați să facă, neștiind că Dumnezeu dă și puterea trăirii vieții libere nu doar eliberarea în sine. Din instinct, din obișnuință, imediat ce auzim glasul păcatului tindem să ne conformăm neapelând la puterea ce ne-a fost dată de a porunci noi păcatului.

Mă doare când văd creștini liberi trăind ca odinioară, mă doare să văd că „circarul” își bate joc de oamenii liberi care au puterea de a îi porunci, putere primită odată cu nașterea din Dumnezeu. Dar vedeți voi, dacă tot ne-a pierdut pentru că Hristos ne-a răscumpărat se străduiește ca măcar viața asta de pe pământ să ne-o facă iad dacă pe cea viitoare nu mai poate. Vestea grozavă este că viața de pe pământul acesta poate fi trăită în libertate, nu doar viața veșnică. El, Salvatorul, ne dă oportunitatea de a trăi liberi de păcat și de teroarea abuzatorului. Oare câți vom înțelege măcar puțin din libertatea ce ne-a fost dată? Oare câți vom alege să „profităm” ne natura nouă și de puterile pe care aceasta le are?

Voi continua această serie în zilele următoare cu câteva din cele mai înrobitoare lucruri din viețile creștinilor și anume: legalismul, superstițiile, tradițiile și materialismul dacă ajută Dumnezeu. Până atunci, nu uita că ești liber nu doar de lanțuri ci și de la a asculta de „circar”. Dumnezeu a adus o eliberare completă, deplină și perfectă în viața ta. Roagă-te ca și mine să o poți înțelege tot mai mult și să o poți experimenta.