Numai pentru viața de dincolo?

Unul din versetele Bibliei e invocat adesea când enoriașii par a se converti pentru interese materiale și acesta se află în  1 Corinteni 15:19 și spune: „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci Suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” Apostolul Pavel în rostește în cadrul unui discurs despre existența vieții veșnice și a învierii din morți. Doar că aș vrea să scot în evidență o altă realitate dureroasă de data asta.

Sunt destul de mulți oameni care doar pentru viața de dincolo și-au pus nădejdea în Hristos. Nu sunt tot așa de nenorociți, că viața de dincolo e asigurată, dar pe pământul acesta nu găsesc nici o bucurie iar dacă găsesc o tratează ca pe un inamic sau ca pe un intrus satanic în viața lor și o elimină repede. Oameni mântuiți, dar care aleg să trăiască în tristețe profundă și într-o duplicitate perfidă. Situația asta din păcate e foarte întâlnită în mediile neoprotestante dar și în cele ultra-ortodoxe.

O astfel de doctrină va priva pe acea persoană de plăcerile muritorilor de rând, plăceri de Dumnezeu îngăduite și va transforma persoana în una „super evlavioasă” sau „ultra religioasă” cu resentimente sau măcar superioritate față de cei ce gustă „din plăcerile vieții de acum”. Resentimente datorate neîmplinirii unor nevoi legitime pe care alții le au împlinite. Normal că îți trebuie o tărie de caracter imensă dacă ești flămând iar în casa ta miroase ispititor de bine a mâncare, toată lumea servește masa și apreciază mâncarea iar tu decizi că face parte din „plăcerile lumii acesteia” și deci nu mănânci deși îți ghiorăie mațele de foame.

Această filozofie de viață e de obicei generată de o superficială înțelegere a Scripturii și de obicei e rezultatul convertirii în urma fricii de Dumnezeu nu a dragostei Sale. Foarte mulți predicatori folosesc frica și groaza de iad pentru a convinge oamenii de necesitatea împăcării cu Dumnezeu și foarte puțini evidențiază dragostea lui Dumnezeu (mai mult decât formal). Așa că omenii vor crede că Dumnezeu e împotriva oricărei plăceri care a fost deja contaminată de păcat. Astfel apare categoria celor despre care Pavel scrie lui Timotei „în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor”.

Am întâlnit foarte mulți oameni frustrați de Dumnezeu, dar nu de Dumnezeul adevărat ci de cel zugrăvit de semenii lor. Oameni care nu au împlinite nevoile de bază din considerente religioase greșite. Cel mai des întâlnite sunt cazurile în care sunt restricționate anumite mâncăruri, apoi cazurile în care sexul este restricționat în familie, apoi cele în care e restricționată ținerea unor zile mai speciale. Toate aceste restricții vin ca urmare a legalismului de care am discutat anterior.

Oameni cred că pentru o viață veșnică grozavă e nevoie de pedepsire, limitare, oprire sau austeritate aici pe pământ, fără a lua în calcul că Biblia ne declară mântuiți prin și numai prin meritele Mântuitorului. Să nu credeți că încurajez o viață de păcat, nu la asta mă refer, ci la oportunitatea de a trăi plăcut viața aceasta cu ceea ce Dumnezeu a îngăduit. Mă doare când aud credincioși care din înțelegerea greșită a Scripturii, din cauza extremismului își limitează familiile sau semenii și îi condamnă la o trăire închistată și la o robie nedreaptă față de legi inutile. Mă doare să aud de soții care își privează soții de relații sexuale pe motiv că ar fi nesfinte sau păcătoase. Mă doare când aud de oameni care doresc și poftesc să mănânce anumite bucate dar le sunt interzise și cu timpul dezvoltă resentimente față de cei ce la mănâncă. Mă doare să aud despre soții obligate să poarte îmbrăcăminte de un anumit tip pe motiv că ar fi mai sfinte așa. Mă doare să aud că aici trebuie să suferim ca să putem să ne bucurăm dincolo. De unde o asemenea necesitate? Da suferim dacă Dumnezeu îngăduie, dar am o problemă cu suferința autoprovocată ca dovadă de sfințenie, mai ales mă doare când o persoană decide că alta trebuie să sufere ca să fie mai sfântă. Astfel de oameni au o cunoaștere superficială a lui Dumnezeu și mai mult teoretică și au nevoie imperioasă de a fi cuceriți de dragostea Sa.

Mă întreb logic, doar pentru viața de dincolo ne-am pus nădejdea în Hristos? Sau putem beneficia încă de pe pământul acesta de libertate, bucurie, pace, liniște și plăcere?

Dragii mei, să cercetăm Scripturile și să rugăm pe Duhul Sfânt să ni le facă de înțeles. Cu o înțelegere omenească e posibil să greșim, avem nevoie să ni se descopere Dumnezeu în Scriptură. El nu va afecta în bine doar viața veșnică ci și viața de pe acest pământ. Mai ales va afecta în bine, nu în rău viața celor dimprejurul nostru.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.