legalism

Mereu pe lângă subiect

de

Nu rar mi se întâmplă să constat cum lucrează matricea interpretării legaliste a Bibliei. Una din demonstrațiile „de forță” a legalismului se vede în unele biserici după sau în timpul predicii. Poate vi s-a întâmplat și vouă asta și probabil nu vă este necunoscută situația pe care o descriu mai jos.

Mă aflam la invitația unor cunoscuți într-o biserică din zona Ardealului unde am susținut un mesaj despre creștere spirituală prin care încercam să scot în evidență cât de benefică este maturizarea spirituală în comparație cu infantilismul spiritual. În timpul mesajului analizam chipurile celor din sală și mi se păreau unele din ele din piatră efectiv, acele chipuri „poker face” care cu greu ar putea trăda vreun sentiment, gând sau emoție. La final în discuția de după încheiere în cadrul unei părtășii întrebările venite spre mine au fost: „Frate, câți copii ai?” „Frate, ce crezi despre siguranța mântuirii?” „Ești arminian sau clavinist?” și ultima pe care mi-o amintesc „Crezi că va intra vreun homosexual în cer?”

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Legalismul văzut prin falsa vinovăție și falsa rușine

de

De obicei ascult cu mare atenție rugăciunile oamenilor din biserică și mai mult decât atât în conversații dau o mare importanță vorbelor și mesajelor care îmi sunt transmise. Una din dilemele de ani de zile născută din aceste acțiuni de ascultare și receptare atentă este cea privitoare le falsa vinovăție și falsa rușine pe care oamenii „credincioși” le reclamă adesea.

Chiar zilele trecute am provocat la discuție o persoană pentru a înțelege de ce de câțiva ani de când ne întâlnim la biserică tot cere iertare pentru „păcatele din tinerețe” și continuă mereu să aibă o doză generoasă din rugăciune concentrată pe asta. Am rămas surprins să observ că „păcatele din tinerețe” îi stârneau pe chip un zâmbet de satisfacție și o plăcere imensă de a le povesti și am concluzionat că dincolo de cuvinte persoana respectivă avea o plăcere în a își aduce aminte de acele vremuri dar „dădea Cezarului ce e al Cezarului”. „Chiar dacă mi-a plăcut, tot trebuie să-mi cer iertare.”

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

A face sau a fi?

de

Cel mai ușor în începerea acestui material îmi este să pornesc de la studiul pe care Rich Miller l-a comandat în 2002 unei companii de studii de piață prin care încerca să afle „Convingeri creștine despre viața spirituală și biserică”. Prima întrebare a acestui studiu, care e interesant în întregime, a fost să răspundă cu variante de la „total de acord” „până la total împotrivă” la afirmația „Viața creștină este rezumată cât se poate de bine în cuvintele: Străduiește-te să împlinești poruncile lui Dumnezeu” Majoritatea creștinilor au răspuns că sunt total de acord.

Dacă ar fi să facem același studiu la creștinii din România (mă limitez la neoprotestanți) cred că procentul celor care ar răspunde „total de acord” ar fi mult mai mare decât la americani unde s-a făcut studiul de care am amintit. O altă mențiune pe care vreau să o fac acum este că nu mă refer deloc la a pierde sau a nu pierde mântuirea, nu despre asta scriu. Personal cred că a duce orice discuție în a pierde sau a nu pierde e un semn de limitare și imaturitate, deci nu despre asta e vorba. E vorba despre a trăi în har sau a trăi în lege.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Vestimentația între lege și har

de

Zilele acestea am citit un material pe internet scris de o domnișoară în privința vestimentației femeilor creștine din punctul de vedere feminin. Acest material a stârnit ceva reacții, unele din ele foarte „evlavioase” prin care diferite persoane dezbăteau subiectul pro sau contra unei vestimentații, discuții care m-au dus iar să meditez la chestiunea lege-har sau la monstrul pe care Petru Ciucur îl numea Ha-Ge.

În privința soției mele mă declar mulțumitor lui Dumnezeu că e matură spiritual și nu a trebuit să îi cenzurez eu în vreun fel vestimentația, probabil dacă era după mine era mai modern îmbrăcată, mai senzual că tot văd că se poartă și aud des motivația „dacă soțul meu vrea să mă îmbrac așa, ce problemă ai tu?” Uite de aia îmi plac mie oamenii maturi spiritual, oamenii care au relație vie și directă cu Dumnezeu care se lasă călăuziți de Dumnezeu și nu necesită pentru ei să pui în discuție o eventuală ghidare de către altcineva a aspectelor din viața sa. Ana e modestă în îmbrăcăminte și sufletește e o comoară fără de care nu eram azi ceea ce sunt. Nu a fost nevoie vreodată să îi atrag atenția cu privire la haine sau accesorii.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Numai pentru viața de dincolo?

de

Unul din versetele Bibliei e invocat adesea când enoriașii par a se converti pentru interese materiale și acesta se află în  1 Corinteni 15:19 și spune: „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci Suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” Apostolul Pavel în rostește în cadrul unui discurs despre existența vieții veșnice și a învierii din morți. Doar că aș vrea să scot în evidență o altă realitate dureroasă de data asta.

Sunt destul de mulți oameni care doar pentru viața de dincolo și-au pus nădejdea în Hristos. Nu sunt tot așa de nenorociți, că viața de dincolo e asigurată, dar pe pământul acesta nu găsesc nici o bucurie iar dacă găsesc o tratează ca pe un inamic sau ca pe un intrus satanic în viața lor și o elimină repede. Oameni mântuiți, dar care aleg să trăiască în tristețe profundă și într-o duplicitate perfidă. Situația asta din păcate e foarte întâlnită în mediile neoprotestante dar și în cele ultra-ortodoxe.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Robiile eliberaților – Legalismul

de

Cineva mă întreba acum ceva vreme de ce am această atitudine aproape ostilă față de legalism, că legea trebuie respectată și ne ajută. Ei bine, legea e ceva iar legalismul e altceva. Legalismul în ceea ce privește viața noastră spirituală este elementul care se opune libertății pe care harul o dă, bucuriei mântuirii și tot legalismul întreține formele și stereotipurile religioase. Nu vorbesc despre lege ci despre legalism. Un alt dezavantaj al legalismului este acela că micșorează aportul lui Dumnezeu la planul de mântuire, care este total, complet și perfect și dă omului putințe, roluri și activități „de completare” unele din ele des exprimate prin sintagma greșită „dar și tu trebuie să-ți faci partea ta”.

Dacă „acrește” ceva pe credincios și îi face de nesuferit, scorțos și încruntat acela este legalismul. Se străduiește din toată ființa să se facă iubit lui Dumnezeu mai mult, deși Dumnezeu declară „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Său Fiu”. Deși creștinul acceptă că Dumnezeu face totul desăvârșit și bun, insistă totuși „să își aducă contribuția”. Deși declarăm sus și tare că singura cale de mântuire este Isus Hristos și că El a plătit toate păcatele omenirii, ne trezim încercând să ne mântuim prin faptele noastre și încercând să plătim și noi din datorie.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abuzul spiritual – II

de

Încep meditarea de azi cu o provocare. Care din cele două instanţe vă vine cel mai des în minte când vă gândiţi la Dumnezeu? Cel mai adesea te gândeşti la câte binecuvântări îţi dă sau la faptul că vei sta înaintea Lui la judecată pentru faptele rele comise?

De ce fac provocarea asta? Pentru că, pentru cei mai mulţi dintre credincioşii români, deşi e posibil să fie şi în alte părţi tot aşa, viaţa este o încercare permanentă de a păstra acceptarea lui Dumnezeu. Pentru ei, Dumnezeul judecător este mai proeminent zugrăvit în minte şi mai real decât Dumnezeul binecuvântării. Deşi Scriptura ne specifică foarte clar că nu prin faptele noastre suntem acceptaţi de Dumnezeu, ci prin sângele Fiului Său.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.