Scriu aceste rânduri deși în ultima vreme m-am cam retras, ceva totuși „mă scoate” din decizia mea. Acel ceva e legat de consiliere, se înmulțesc mult cazurile de persoane pe care nu le pot ajuta chiar dacă ele vor și eu vreau. Acele situații la care nu știu să răspund, la care nu pot răspunde din cauză că ar durea și mai rău decât durerea care îi împinge pe acei oameni să caute ajutor, chiar dacă aș încerca să spun doar vorbe atent alese.
Aici intră trei tipologii mari de cazuri. Prima și cea mai răspândită e cea a relațiilor premaritale dramatice. A doua e cea a tinerilor care trăiesc o viață libertină frecventând cluburi și consumând alcool și droguri. A treia e categoria relațiilor maritale bazate pe dependențe. E mult de scris la fiecare, poate vreodată voi scrie sau voi recomanda scrieri bune dacă voi găsi. Astăzi totuși vreau să scriu despre prima tipologie de cazuri: relații premaritale dramatice.
Le-am numit așa pentru că sunt adevărate drame la care ambii parteneri își aduc contribuția conștienți că ce fac nu e bine, ignorând regulile relațiilor și chiar pe cele ale bunului simț ca să nu mă spun de regulile moral creștine.
Am numărat 21 de cazuri de acest tip anul acesta. Doar două dintre ele sunt cu bărbații în rolul victimelor, restul sunt trase la indigo cu nuanțe diferite de albastru. Un albastrul rece spre mov, movul ăla de la vânătăi, ochi vineți de la pocnituri sau de la nopți nedormite, movul acela de la machiaje care să mascheze urme.
Cele mai multe dintre ele încep așa: „Vă rog să mă ajutați. Sunt într-o relație cu un bărbat pe care l-am iubit și îl iubesc mult. Am făcut multe lucruri greșite împreună dar îl iubesc și de aia am cedat. Ne-am despărțit de multe ori dar l-am primit înapoi după ce încerca cu alte femei și nu reușea. Eu cred sincer că Dumnezeu ne-a făcut unul pentru celălalt …..”
Veți spune că nu sunt „de ale noastre” dar eu vă spun că sunt din biserici neoprotestante (evit să fiu mai explicit ca să nu creadă cineva că lovesc intenționat în anumite culte). Din păcate tot mai mulți tineri își permit o viață în care să ignore principiile și asta îi duce în adevărate drame aici pe pământ, drame pe care vor încerca mult timp să le ascundă și chiar vor muri unii din ei. Nu spun aceste lucruri cu gânduri de judecată la adresa lor ci cu cea mai sinceră milă și deznădejde.
Când află astfel de tineri/tinere că cel mai sănătos e să rupi relația și să intri în consiliere spirituală și psihologică deja intră în atac. Că nu sunt înțeleși, că nimănui nu îi pasă de drama lor, că Dumnezeu e nedrept, că o să își ia zilele pentru că nu are rost să trăiască și alte afirmații cu care cei ce consiliază sunt așa de familiari.
Iată un tip de consiliere la care nu pot ajuta. Nu am cum. Vreau, îmi doresc să aduc măcar puțină alinare, bucurie, mângâiere, normalitate dar nu pot, nu am cum și cred că nici un consilier/psihoterapeut/pastor/preot nu poate. Să iei omul cu forța din acel mediu se poate doar dacă există dovezi clare de abuz fizic și asta doar pentru o seară că ea vine singură înapoi din ceea ce numește „iubire”.
Nu, nu în toate cazurile e vorba de violență fizică, de fapt doar 4 din cazurile menționate anterior au avut și elemente de violența fizică. La celelalte e vorba de abuz emoțional, abuz spiritual, abuz sexual și combinații ale acestora. Problema e că aceste combinații plus timpul cât ele au lucrat, plus rănile și traumele care i-au adus aici fac omul nevindecabil cu mijloace omenești și mai ales imposibil de vindecat fără durere.
Care e concluzia de aici?
Tineri dragi, fete și băieți chiar dacă vă doriți plăcere, relații devreme, relații fără obligații țineți cont că binecuvântarea e o consecință a respectării principiilor sănătoase. Nu vă angajați în relații neasumate și ilegitime. Nu există altă variantă. Nu puteți merge cu 120 la oră în localitate să nu se întâmple un dezastru, la un moment dat se va întâmpla drama, e doar chestiune de timp.
Aș putea să aduc texte din Biblie la asta, dar cel mai probabil mi le-ați putea rosti fără să le citiți. Unii/unele din voi vă petreceți nopțile rugându-vă ca Dumnezeu să facă din relația voastră ilegitimă una fericită și reușită, deci știți cu siguranță pe de rost și înțelegeți ce spune Biblia. Nu are rost să amintesc textele ci importanța trăirii acelor texte pe care le știm.
Cât despre mine… nu îmi rămâne decât să fac materiale pe prevenție și educare. Mă simt așa neputincios și demoralizat când vă văd suferința, chinul și lipsa de perspectivă că mă înmoi și cu privire la lucrarea mea. Aș vrea să ajut și nu pot. Când e un accident, ca cel din București mediatizat recent, îți e milă de victime, inclusiv de victima care a provocat accidentul dar mila nu poate rezolva nimic, nu poate șterge sângele, nu poate repara mașina, nu poate vindeca rănile, nu poate readuce viața, nu poate justifica încălcarea legii. Așa e și în astfel de relații, oricât ești dispus să ajuți nu ai cum.
Nu vă jucați. Viața asta are preț prea mare ca să fie jucată la un joc ieftin de oameni de nimic. Nu vă dați viețile pe nimic. Hristos a murit pentru voi. Respectați principiile pe care le cunoașteți și veți evita multă suferință.
Foto: Pixabay
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Nu înțeleg de ce ati vrea sa va retrageți și sa nu mai scrieți.
Nu vreau sa va contrazic, dar cred ca subiectul este tratat doar dintr-un sigur punct de vedere. Da, sunt cazuri care au mers pe rețeta asta și au eșuat. Iar sunt multe cazuri în adunări în care au mers fix după aceeași rețetă și sunt reușite. Sunt cazuri de casnicii legate după dogma neoprotestanta și sunt dezastruoase și pline de abuz, unele ajung la divorț altele nu și trag targa pe uscat. Și mai sunt cazurile celor care se încăpățânează sa respecte regulile predicate unei stricteți duse la extrem și rămân singuri, psna la capăt luptându-se cu frustrarea și amărăciunea. Sunt mulți oameni singuri în adunări, căsătoriți sau nu. Problema e mult mai parsiva și mai adâncă.
Hana, uneori e nevoie de așezare. Nu înțelegeam nici eu asta, acum văd altfel. Nu am deloc pretenția ca ceilalți să înțeleagă deci sunt ok cu asta :).
Da, confirm că sunt căsnicii cu abuzuri inclusiv în mediul neoprotestant. Cât de multe? Consider că și una singură e mult dar din păcate sunt multe, prea multe. Totuși în articol făceam referire la o altă categorie, la cea a celor ce aleg să „trăiască împreună” înainte de căsătorie.