Mărturii creştine

Ca urmare a unei avalanșe de mesaje din ultimul timp cu tot felul de mărturii creștine ale unor oameni care declară că s-au întors la Dumnezeu mă văd nevoit să scriu aceste rânduri pentru a provoca pe cei ce ascultă, ca înainte de a distribui să filtreze printr-o gândire duhovnicească dacă trebuie dat mai departe acel mesaj sau nu.

Sunt multe feluri de mărturii, dar este știut că cele mai „picante” sunt foarte distribuite. Asta mă face să trag concluzia că acționăm „în firea pământeancă” când trimitem mai departe acele materiale.

Vă rog mult să analizați informațiile pe care le auziți și mai apoi să le distribuiți ca să ne asigurăm că viața noastră e o provocare spre sfințire, curăție, pace, că suntem sare și lumină. Să nu ne trezim că prin viața și faptele noastre promovăm păcatul, mizeria, bârfa, oamenii falși sau pe cei dornici de afirmare.

Câte feluri de mărturii există?

Există multe feluri de mărturii dar ele se află în două categorii majore care nu sunt foarte greu de identificat.

Există mărturii duhovnicești caracterizate de părerea de rău a vieții trăite, de o vorbire prudentă și aleasă, de orientarea spre versetele scripturii și îndemn la pocăință, de un timp de creștere (dintre conștientizării păcatului și cel al mărturiei). Și există mărturii firești caracterizate de: detalierea exactă a faptelor păcătoase și insistență pe acele fapte, aproape în întregime vorbesc despre omul care face mărturia, nu au un îndemn spre sfințire și pocăință, apar cereri de susținere financiară în ele, apar cereri de mediatizare în ele, sunt făcute de oameni care abia ce au ieșit de acolo, deci în genere imaturi spiritual. Aș vorbi și de mărturii drăcești chiar dar mă abțin de data asta.

Cum să știu dacă o mărturie trebuie răspândită?

Aici lucrurile se împart în funcție de categoria în care se încadrează acea mărturie sau mărturisire. În genere nu recomand deloc popularizarea mărturiilor, ele au efect și își au locul când acea persoană în carne și oase o rostește. Aici pot detalia mult cu altă ocazie.

Totuși pentru a „da mai departe” o mărturie trebuie să ne asigurăm de câteva aspecte răspunzând clar câteva întrebări.

1. Sunt sigur că mărturia e reală? Dacă apar exagerări, minciuni, fapte neprobabile atunci: STOP.
2. Mărturia m-a provocat pe mine la trăire sfântă, a stârnit în mine dorința asta? Dacă nu: STOP.
3. Mărturia scoate în evidență pe om sau pe Dumnezeu? Dacă omul e în centru și Dumnezeu e doar amintit: STOP.
4. Este duhovnicească sau firească? Cum ziceam mai sus, dacă detaliază mai mult faptele firii decât roada duhului: STOP.
5. Ce a atins în mine? Dacă a atins omul duhovnicesc e bine dar dacă doar firea pământească a fost stimulată atunci: STOP.

Frați și surori, fiți foarte atenți cu ce anume consumați dar și ce anume și pe cine anume promovați. Vorbiți între voi, fie față către față fie online, mai degrabă cu psalmi și cântări de laudă, e mai sigur. Sunt îndurerat când văd promovați și popularizați oameni despre care știu că au probleme mari cu păcatul pentru că sunt sau au fost în consiliere.

Vă dau un exemplu clar la extreme: Am auzit mărturia unui om care a fost în consiliere pentru aspecte ce țin de curvie, dar nu una accidentală sau scurtă ci un „donjuanism” de câțiva ani. Curios este că omul, cu antecedente clare și știute, nevindecat complet a fost primit „cu urale” în biserici și familii și a sedus soții și fete ale fraților.

Mărturia sa arăta clar doar fire pământească tamponată cu Biblie, era presărată de delicioase povestiri romantice spre pornografice. Se vedea cu ochiul liber, da și cel firesc nu doar cel duhovnicesc, că omul nu e vindecat dar a fost primit, ascultat, găzduit și chiar promovat.

Vă rog în numele Mântuitorului nu faceți răul acesta. Nu promovați oameni despre care nu știți, despre care aveți îndoieli și mai ales nu promovați un mesaj imediat ce l-ați auzit. Dacă tot alegeți să îl distribuiți prin electronica de azi meditați neapărat la cel mesaj, nu vă grăbiți să fiți primul ce răspândește vestea. Cugetați, analizați și abia mai apoi distribuiți doar dacă trebuie. Nu lăsați firea pământească să se entuziasmeze, să țopăie beată și să acționeze. Ei îi plac chestiile senzaționale, picanteriile, oau-rile și îi place să le stârnească chiar ea înaintea altora.

Când să nu distribui mărturii?

• Când sunt fapte pe care nu le poți verifica.
• Când se cer bani sau distribuire.
• Când sunt detaliate și nu doar amintite timid fapte firești cum ar fi omor, viol, aventuri sexuale, hoții, manipulare și altele.
• Când „mărturisitorului” îi rânjește chipul în momentul povestirii lor.
• Când ție îți înflorește un zâmbet nepotrivit ascultând.
• Când acea mărturie nu te-a provocat pe tine direct și vizibil la apropiere de Dumnezeu.
• Când nu e contextul potrivit.
• Când persoana care face mărturia e abia împăcată cu Dumnezeu (știm că e un fel de sport de a purta vedete, oameni celebri, preoți etc prin biserici cu mărturia)

Fiți foarte prudenți. Mai bine nu distribuiți deloc mărturii ci lăsați ca acei oameni să le aducă. Probabil multe din ele au fost rostite în anumite contexte, cu anumite ocazii iar scoaterea lor din acele contexte poate face mai mult rău decât bine.

Dacă tot vă pasionează vă provoc să veniți public cu mărturia dumneavoastră. Pe aceea ar trebui să fiți siguri.

Dumnezeu să ne călăuzească în toată înțelepciunea!

Photo by Ben White on Unsplash

 

 

 

 

 

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.