Gelozia pe cei cu relații frumoase

Al nouălea articol din serie. Despre o gelozie care atinge cea mai gingașă parte din noi, dorul de a fi iubiți: invidia pe cei cu relații și căsnicii frumoase.

Unele gelozii se ascund ușor: pe bani, pe talent, pe slujbă. Asta atinge un loc mai adânc, pentru că vorbește despre cine te iubește, nu despre ce ai. Stai la o masă și vezi o pereche care se înțelege. Își vorbesc frumos, se privesc cu drag, se ajută, râd împreună. Iar tu te întorci acasă la o căsnicie rece, sau singur într-o casă goală, sau într-o familie în care de mult nu se mai vorbește cald, și ceva în tine se frânge. Nu te bucuri de fericirea lor. Te doare, prin comparație, propria singurătate.

Poate e cea mai omenească dintre toate geloziile, pentru că dorul de a fi iubit nu e păcat. E firea pe care Dumnezeu a pus-o în noi când a spus „nu este bine ca omul să fie singur”. Dar tocmai fiindcă pornește dintr-un dor curat, gelozia asta ne poate înșela mai ușor: ne face să credem că suferința ne îndreptățește la invidie.

Scriptura e dureros de sinceră în privința asta. Familiile pe care le credem icoane de pace, citite pe dinăuntru, nu erau deloc fără zbucium. Casa lui Iacov, cu două neveste și cu gelozii între surori, era un câmp de bătălie. Rahela, frumoasa și iubita, striga: „dă-mi copii, ori mor!” Lea, neiubita, număra fiecare fiu sperând că de data asta „mă va iubi bărbatul meu”. Două femei, fiecare invidiind-o pe cealaltă: una pentru dragoste, alta pentru rod. Niciuna nu vedea ce avea, fiecare vedea ce-i lipsea. Așa lucrează gelozia chiar și sub același acoperiș.

Trei lucruri m-au ajutat pe mine să nu mă las dus de șarpele acesta.

Vezi fața relației, nu și culisele. Nicio pereche nu-și arată certurile în public. Ce admiri de la masa vecină e poza, nu filmul. Mulți dintre cei pe care îi invidiezi pentru armonia lor se luptă acasă cu lucruri grele pe care nu le scot la iveală. „Inima își cunoaște necazurile, și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.” Nici în necazul ei, am putea adăuga. De la o masă de nuntă nu cunoști căsnicia nimănui.

Comparația strică orice relație, mai ales pe a ta. Răul cel mare al geloziei nu e ce simți față de ceilalți, ci ce faci, odată întors acasă, propriei relații. Începi să-ți măsori soțul sau soția după perechea pe care ai invidiat-o, și nicio căsnicie adevărată nu ține piept unei vitrine. Așa ajungi să disprețuiești tocmai darul pe care îl ai, pentru că nu seamănă cu darul altuia. Dragostea pe care o invidiezi nu se primește gata făcută, ci se construiește. Perechile care se înțeleg frumos rar au pornit așa. Au iertat de mii de ori, au răbdat, au tăcut la timp, au cedat când le venea greu. „Dragostea îndelung rabdă… nu se mînie, nu se gîndește la rău.” Ce vezi la ei nu e noroc, e rod, iar rodul se face cu trudă, și în grădina ta, dacă vrei.

Dacă ești singur, nu ești fără dragoste. Vreau s-o spun apăsat celui care se întoarce într-o casă goală: lipsa unui om lângă tine nu înseamnă lipsa dragostei. Cel mai iubit Om care a trăit vreodată, Domnul Isus, n-a avut soție și n-a avut casă a Lui, nici perechea pe care lumea o socotește împlinire. Și totuși viața Lui a fost cea mai plină de dragoste. „Te voi iubi cu o dragoste veșnică”, spune Domnul, iar dragostea aceasta nu te ocolește pentru că ești singur.

Mai e o capcană ascunsă: credem că, dacă am avea relația aceea frumoasă, golul din noi s-ar umple. Dar niciun om nu poate umple un gol cât Dumnezeu. Cei mai fericiți soți știu asta și nu-și cer unul altuia ce poate da doar El. Poate de aceea îți e încă foame: ceri unei relații ce îți poate da numai Domnul.

Nu privi cu jind la dragostea altora. Sau, dacă tot privești, privește ca să înveți, nu ca să suferi. Dacă ai pe cineva lângă tine, întoarce-te acasă și iubește-l mai bine, în loc să-l compari. Dacă ești singur, întoarce-te spre Cel care te-a iubit cel dintâi și lasă-L să-ți umple inima înainte s-o facă vreun om, dacă va fi să o facă.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă toată energia pe care o punem în a invidia dragostea altora am pune-o în a iubi mai bine acolo unde suntem puși. Cred că s-ar schimba mai mult decât bănuim, și în casele noastre, și în noi.

Photo by Nathan Dumlao on Unsplash