Una din marile piedici în calea înțelegerii Harului lui Dumnezeu este greșeala de a compara sau de măsura dragostea lui Dumnezeu cu modul nostru de a iubi. Oamenii nu pot să creadă (nici chiar cei din biserici) că Dumnezeu poate iubi necondiționat. De regulă nu concep o astfel de iubire pentru că nu încape în sistemul lor de măsurare, e mai mare mult decât ruleta lor.
Iubirea noastră omenească nu e chiar iubire dacă o comparăm cu originalul. Iubim pe cineva care merită câtuși de puțin și iubim mai tare pe cei ce merită mai mult. Excepțiile sunt rare sau apar la anumiți oameni odată cu trecerea vârstei și la oamenii care cresc spiritual în relația cu Dumnezeu.