Femeia – creaţie a lui Dumnezeu

Continuare la subiectul de ieri: Femeia – obiect sexual. În realitate femeia nu a fost creată de Dumnezeu să fie ceea ce este astăzi datorită distorsionărilor mediatice. Dumnezeu a creat şi femeia şi bărbatul dar şi posibilitatea ca aceştia să ajungă la intimitate în căsnicie. Satan a amestecat tot, a inversat priorităţile şi a făcut din ceea ce era bun, armonios ceva ce e frustrant pentru ambii. Femeia nu mai este femeie şi nici bărbatul nu mai este ce a fost chemat să fie dar nici sexul nu mai reprezintă ce a fost lăsat de Dumnezeu să reprezinte.

Satan caută să strice ordinea pusă de Dumnezeu şi asta ne aduce multă nefericire, confuzie, eşec, neînţelegere şi destramă familii. Bărbaţii tind tot mai mult să se comporte cu soţiile lor ca şi cu obiecte şi acestea se supără. Femeile intră în depresii când pun 2-3 kilograme pe ele sau când trec anii peste ele şi le lasă urme. Fetiţele sunt tot mai sexualizate de mici, rămâi blocat când vezi ce provocator le îmbracă mămicile lor (şi se mai şi mândresc cu asta) neconştientizând că le transformă în obiecte, le învaţă să se considere obiecte.

Citește mai mult

Femeia – obiect sexual

Nici dacă aş vrea să evit un asemenea subiect nu am cum să-l evit. Consilierea de familie mă pune inevitabil în faţa acestei realităţi, nu avem cum să nu ţinem cont de transformarea pe care media o face în noi cu privire la femei. De aici derivă multe probleme aparent neînţelese dar în realitate logice.

Femeia a luptat mult pentru a „ieşi” de sub autoritatea bărbatului şi a fi „liberă” deşi în forma instituită de Dumnezeu nu era vorba de un „prizonierat” sau de „robie” dar ca şi la momentul ispitirii din Eden femeia a dorit ceva de dincolo de permis crezând că acel ceva poate aduce mai multă fericire şi împlinire. Când spun femeie în acest context nu mă refer la toate femeile ci la unele „cu iniţiativă” care reprezintă o anumită grupă de femei luptătoare pentru egalitatea dintre sexe. Celelalte au „beneficiat” de „revoluţia” aceasta în mod direct dar fără să fi acţionat ele.

Citește mai mult

De ce ne plictisim?

Plictiseala e o caracteristică foarte des întâlnită în secolul 21, foarte mulţi oameni se plictisesc, foarte mulţi copii se plictisesc la şcoală, la biserică, acasă etc. Nu mai avem răbdare să mergem 3 ore cu trenul dacă nu avem tot felul de device-uri cu noi. 3 ore de stat la biserică par tinerilor şi copiilor ani, orele de şcoală li se par imens de lungi în comparaţie cu cât de scurte li se par orele de la calculator. Soţii se plictisesc în relaţii cu acelaşi partener după un timp şi simt nevoia să adauge ceva „condimente” sau de schimbarea acestuia. Ne plictisim cu acelaşi loc de muncă multă vreme, ne plictisim cu aceeaşi casă sau maşină multă vreme, ne schimbăm telefonul cât de des se poate etc. Oamenii se plictisesc şi se plictisesc tare de tot.

În realitate timpul curge constant de când e lumea deci orele nu sunt mai lungi (deşi mie mi se pare că sunt scurtate tare). Şcoala e tot aşa de când e lumea poate s-au adăugat multe elemenete menite să facă atractivă şcoala nu să o facă plictisitoare, biserica a devenit mai „seducătoare” prin programe, scene, trupe, instrumente, proiecţie etc. Locurile de muncă sunt şi ele mult actualizate, în căsnicie au apărut elemente noi şi moderne etc. de fapt toate aspectele menţionate au suferit ajustări care ar trebui teoretic să elimine plictiseala nu să o instaleze, totuşi oamenii se plictisesc din ce în ce mai tare.

Ce se întâmplă?

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.