Trebuie să recunosc că am un deficit în a mă „calibra” cu tot ce se întâmplă pe 8 martie. Deşi am un respect profund pentru fiinţa umană care mă determină şi să fac activităţi pentru salvarea şi restaurarea demnităţii şi respectului, ceea ce se întâmplă pe 8 Martie mă ia prin surprindere. Lucrul acesta nu îl spun cu ironie ci cu sinceritate. Iată de ce nu simpatizez aşa de tare cu această zi.
8 Martie nu e în realitate ziua femeii. Cu unele excepţii e o mare făţărnicie. Bărbaţi, care nu respectă femeile tot anul, le fac declaraţii „şocante”, le cumpără flori (care a r trebui să ţină până la anul pe vremea asta sau până la ziua lor de naştere in cazuri mai fericite), le cumpără cadouri şi implicit „normal” se aşteaptă pentru „efortul” făcut să primească o porţie „binemeritată „ de sex în acea seară. Femeia nu se respectă doar o zi pe an, respectul pentru fiinţa umană ar trebui să se manifeste şi să fie vizibil permanent.
8 Martie e mai mult ziua bărbatului. Da, spuneam şi mai sus, bărbaţii au „măreaţa aşteptare” ca pentru floarea, urarea şi eventual cadoul oferit să primească aprecieri, laude şi mai ales acces la trupul femeii. În general, deşi există excepţii, 8 Martie e mai mult ziua bărbatului.