Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu! Psalmi 54:4
Mai mult ca niciodată se consideră de oameni că bizuirea pe ajutorul lui Dumnezeu e o mare prostie şi că e o încredere infantilă a unor oameni fraieri şi needucaţi. Oamenii consideră că Dumnezeu chiar dacă există nu are şi treaba acesta a ajutorării oamenilor. Se crede în Dumnezeu doar ca şi concept, că există undeva acolo sus, că este bun dar nu se acceptă de prea mulţi oameni că El ar putea interveni direct şi în problemele fizice omeneşti.
Aspectul acesta apare foarte frecvent, tot mai frecvent şi la cei ce îşi zic creştini. Merg la biserici şi se roagă fără credinţă că ar putea primi răspuns. O fac din rutină că aşa au auzit toată viaţa lor pe părinţi, o fac din disperare când au probleme mari dar iarăşi e fără prea multă convingere ci e făcută din tumultul situaţiilor când eşti în stare să te rogi la orice numai să scapi. Nu degeaba apare întrebarea: Dar când va veni Fiul Omului va mai găsi el credinţă pe pământ?
Discutam acum câteva luni cu cineva care venea de la o mănăstire şi din una în alta mă aflat că se rugase şi pentru copiii care îi erau tare răzvrătiţi. Am întrebat: şi credeţi că se vor linişti? La care doamna a spus: Dracu ştie, că îmi pare rău că i-am făcut. Cum să te rogi la Dumnezeu şi să ai aşteptarea să îţi răspundă la rugăciune diavolul? Am discutat mai mult cu doamna şi se pare că avea o parte consistentă din vina pusă copiilor ei. A plâns mult de ceea ce făcuse şi a luat unele decizii de a repara cât se putea din situaţie şi mi-a recomandat să mă fac popă 🙂