Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. Nu Sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie. 1 Impărați 5:11-12
Am încheiat o săptămână cu meditații privind slujirea în jurnalul meu de călătorie de anul acesta. Urmează o altă provocare ca temă de meditare: Biserica.
Gândul îmi fuge la Naaman cel care a fost vindecat de lepră. Când a venit la omul lui Dumnezeu se aștepta să fie tratat într-un anumit fel și chiar verbalizează asta și este consemnat el începe cu: Eu credeam că…. ei bine datorită faptului că nu s-a întâmplat ce credea el era să plece acasă cu lepra pe el dacă nu interveneau slujitorii lui.
De multe ori procedăm la fel, pentru că avem anumite așteptări când venim la Casa lui Dumnezeu se întâmplă să plecăm acasă cu aceleași probleme sau cu altele în plus. Avem așteptări greșite de multe ori când venim la biserică fie că sunt cu privire la preot sau păstor, cu privire la cor, cu privire la ceilalti membri, cu privire la programul copiilor sau al tinerilor cu privire la desfăsurarea programului din ziua aceea etc. Problema e că putem pleca acasă mai răi decât am venit spune scriptura, dacă nu luăm aminte și nu ne analizăm.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.