Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Timotei 3:1
Aseară ne-am lansat în dezbateri serioase cu privire la proiectele noastre în care activăm ca voluntari (eu şi soţia) şi am discutat despre impactul şi eficienţa lor pentru a vedea care din ele merită investit mai mult timp şi la care să renunţăm. Aşa se face că discuţia noastră s-a extins şi către atitudinea oamenilor faţă de conferinţe, colocvii, seminarii, biserică etc şi am concluzionat că ceva nu mai este ca înainte. (Păi pe vremea mea…. 🙂 )
Îmi amintesc că o vreme conferinţele erau o modă chiar. Cele de tineret strângeau tineri cu miile lejer, festivalurile de misiune făceau să geamă oraşele de forfota tinerilor, când venea vreun om valoros şi ţinea un seminar sălile deveneau neîncăpătoare, la concertele cu Speranţa stadioanele erau pline, bisericile au fost o vreme frecventate de mulţi oameni şi dacă „se dădea” vreo emisiune creştină la TV oamenii se anunţau unii pe alţii că să nu o piardă (vezi filmul Isus care se difuza de paşte).