Adaptări la contemporan?

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Timotei 3:1

Aseară ne-am lansat în dezbateri serioase cu privire la proiectele noastre în care activăm ca voluntari (eu şi soţia) şi am discutat despre impactul şi eficienţa lor pentru a vedea care din ele merită investit mai mult timp şi la care să renunţăm. Aşa se face că discuţia noastră s-a extins şi către atitudinea oamenilor faţă de conferinţe, colocvii, seminarii, biserică etc şi am concluzionat că ceva nu mai este ca înainte. (Păi pe vremea mea…. 🙂 )

Îmi amintesc că o vreme conferinţele erau o modă chiar. Cele de tineret strângeau tineri cu miile lejer, festivalurile de misiune făceau să geamă oraşele de forfota tinerilor, când venea vreun om valoros şi ţinea un seminar sălile deveneau neîncăpătoare, la concertele cu Speranţa stadioanele erau pline, bisericile au fost o vreme frecventate de mulţi oameni şi dacă „se dădea” vreo emisiune creştină la TV oamenii se anunţau unii pe alţii că să nu o piardă (vezi filmul Isus care se difuza de paşte).

Acum situaţia e destul de diferită. Conferinţele de tineri greu mai adună câteva sute de persoane (vezi ultimile conferinte Peniel, Cireşarii etc), festivalurile de misiune nici atât, dacă vin oameni valoroşi sala e pe jumate (vezi ultimile conferinte BIG) la concertul Speranţa nu se umple nici căminul cultural dintr-un sat, la biserică oamenii nu prea mai dau iar la TV… se schimbă canalul când apare emisiune creştină.

Ce se poate întâmpla oare? De ce nu mai avem interes de a ne uni, a asculta cuvânt de calitate, a căuta resurse pentru suflet? De ce creştinii sunt atât de greu de mobilizat astăzi deşi înainte se uneau repede pentru sufletul lor dar şi pentru cauze sociale. Am avut şi eu dezamăgirea să constat asta din plin la o întâlnire pentru familii în care invitasem oameni de top, specialişti de primă mână şi totuşi sala goală. La rândul meu am fost invitat la diferite seminarii cu care chiar simpatizam şi nu am reuşit să ajung. Ce poate să se întâmple în aceste zile din urmă de nu mai avem interes?

Am găsit câteva posibile explicaţii:

• Există înformaţie prea multă. Internetul e plin, geme de informaţie. Oamenii pot să o acceseze uşor din confortul de acasă fără să trebuiască să se deplaseze. Dar oare e accesată?
• Există confort acasă. Când e confort e bine, nu ai chef să te duci să stai lângă fratele nespălat sau lângă sora prea parfumată.
• Suntem prinşi. Mulţi dintre noi muncim mult, venim acasă „rupţi de oboseală” cum se spune pe româneşte, nu mai ai chef şi nici energie să te mai deplasezi. Cum prinzi o oră liberă îi dai iar cu munca. Nu ai timp de stat.
• Nu ne mai place învăţătura, ne considerăm înţelepţi, deştepţi şi pricepuţi. Biblia spune că în zilele din urmă pe oameni îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători care să le placă.
• Suntem dezamăgiţi de specialiştii zilelor noastre care sunt folosiţi sau de păstori.
• Nu ne mai intereseaza sufletul şi relaţiile noastre. Nu avem timp de ele pentru că avem de muncă şi oricum astea nu se văd.
• Sunt scumpe…. deşi cele mai multe sunt gratuite. Să mergi la biserică chiar nu există taxe.

Motive ar mai fi. Nu e greu să găsim motive problema se pune dacă e corectă o asemenea raportare, cât e de sănătoasă. Dezamăgirile avute de-a lungul timpului ne amprentează tare dar nu cred că soluţia cea mai bună e neinteresul faţă de sufletul nostru. Da ştiu vor spune unii, avem Biblia acasă frate, avem predici pe internet şi avem Duhul în noi, ne ajunge dar oare chiar e citită Bibila aia sau stă praful pe ea, chiar asculţi predici şi mesaje pe internet sau….

Nu ştiu de ce dar versetul care spune că în vremurile din urmă vor fi vremuri grele are mare dreptate. E greu mai ales să motivezi creştinii, să îi aduni, să îi implici iar ca să îi chemi la treabă…. e aproape imposibil. Ce e de făcut cu noi?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.