Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. Efeseni 4:32
Nu ştiu dacă privind în urma dumneavoastră găsiţi ca şi mine fapte de care nu vă e tocmai cinste. Mă uit adesea în urma paşilor mei şi găsesc fapte făcute de mine care nu sunt tocmai corecte, sunt chiar păcătoase, altele ruşinoase, altele copilăreşti şi prosteşti. Nu mai pot modifica vreuna din acele fapte deşi tare, tare aş dori să pot face asta. Îmi doresc să nu le fi făcut, să nu fi supărat oameni, să nu le fi dat ocazia să vadă aspecte neplăcute, să nu îi fi enervat dar îmi doresc tare ca nici faptele rele neştiute de nimeni să nu le fi făcut.
Aţi avut vreodată teama că una din faptele trecutului, făcută în ascuns ar putea ieşi la iveală? Dar teama că cineva care ştie un secret neplăcut despre tine ar putea să îl facă public? Dar teama că o anumită faptă a trecutului ar putea să îşi arate consecinţele deodată? Eu am avut şi uneori mai am teama asta. Am rezolvat problema acelor păcate cu Dumnezeu dar parcă nu aş vrea ca imaginea să îmi fie pătată de aspectele trecutului şi totuşi acest lucru nu este exclus. Consecinţele păcatului nu dispar când Dumnezeu acordă iertare.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.