Deşi sunt părinte nu se poate să uit sentimentul deosebit şi „aroma” ultimelor zile de şcoală şi a primelor zile de vacanţă. S-au estompat cumva mai „în spate” însă sentimentele acelea mă încearcă de fiecare dată când elevii iau vacanţă. Era o mare veselie pe strada unde locuiam. Copiii mişunau în toate direcţiile iar seara… seara era „furnicar” toţi ţâncii, care nu trebuiau să se mai culce devreme, erau pe afară şi era o hărmălaie extraordinară.
Celor mai mulţi le veneau şi „întăriri” ba verişori ba fraţi de pe la şcoli sau diferite rude. Când „ne încingeam” la joacă apăi să te ţii. Săracii vecini… pentru noi nu conta prea tare că ei trebuie să se trezească la 4 sau 5 pentru a merge la muncă, la noi era distracţie, voie bună şi copchilărie.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
