Spuneam ieri în meditarea despre – fericirea de a cumpăra – că doar am zgâriat coaja problemei şi încerc azi, nu să lămuresc problema, ci să mai arunc puţină lumină asupra problemei, pentru a scoate în evidenţă că acolo, acoperit bine, se află o reală problemă a noastră care trăim în postmodernism. Acolo, ascunsă bine, se află o condiţionare socială, care ne-a fost şi ne este „inoculată” prin diverse mijloace specifice condiţionării.
În timpul prezent mersul la magazine fericeşte pe mulţi. Şi pe cei care au bani mulţi, şi pe cei care au bani puţini. Când intri în magazine în care totul îţi este la dispoziţie, poţi atinge orice, poţi privi orice produs şi chiar îl poţi proba în linişte, când muzica din difuzoare e plăcută pentru urechi, când personalul este foarte amabil cu tine, când este marfă multă ca să ai de unde alege, când magazinul e imens şi are produse din toate domeniile, când vezi că în căruciorul tău se adună multe şi tu îl împingi spre alte şi alte produse, când ambalajele sunt foarte bine realizate şi mai ales când pe produse mai scrie „2 în 1” sau „promoţie” sau „reduceri” sau „lichidare de stoc”, şi când mai ai şi bani suficienţi să plăteşti toate cumpărăturile pe care apoi le împingi cu căruciorul spre maşina ta aflată în imensa parcare a magazinului, nu ai cum să nu fii fericit, creierul tău va ordona secreţia de dopamină pentru că atmosfera întruneşte toate condiţiile programate pentru fericire şi bună dispoziţie.
Poate unii din voi ştiţi de experimentul lui Pavlov cu câinele. Acel câine saliva de fiecare dată când venea ora mesei. Ceea ce a descoperit Pavlov avea să devină mai târziu material foarte util pentru cei care se ocupă de marketing. Mulţi au profitat de procesele condiţionale descoperite de el , pentru a produce reflexe condiţionate. Cu alte cuvinte, dacă descoperim ce le face plăcere oamenilor îi stimulăm acolo de fiecare dată când cumpără pentru a trăi o stare de fericire şi deci pentru a reveni în magazin.