Am pornit scrierea aceasta, de la convingerea că trebuie să ne asemănăm mai mult cu Mântuitorul și această convingere, s-a întărit și mai mult. Trecerea de la un stil de viață egoist la unul altruist, numai Hristos o poate face pentru că e cumva… inumană, cerească. Noua natură face oamenii așa de diferiți față de înainte, încât pot fi lesne considerați nebuni sau proști, într-o lume în care confortul personal, plăcerea personală, averea personală și alte lucruri care implică strângere, sunt normale.
Să ajungi să nu consideri nimic al tău de drept e o mare realizare și eliberare, pe care oamenii nu o înțeleg. Oricum, puțini oameni ajung la aceasta stare și de obicei, ajung acolo în urma unui faliment personal, când pot lua contact cu o astfel de viață. Uneori Dumnezeu ne trece prin lipsă, tocmai pentru a vedea și cealaltă variantă posibilă. De la naștere ne luptăm cu strânsul, cu egoismul, cu „al meu”, cu „vreau”, cu „mie” și alte noțiuni care ne fundamentează filosofia de viață. Nu suntem capabili să analizăm obiectiv și cealaltă variantă și nici să o aplicăm. Acesta este motivul pentru care uneori trecem prin lipsuri.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
