Cum a putut face asta?

Două persoane discută. Una are o faţă „aproape stupefiată” cealaltă e uimită. Întrebarea care s-a auzit este: „Cum a putut face asta chiar el?”. Atât am auzit în acea discuţie dar în mintea mea imediat au venit amintiri şi cu alte întrebări „din gamă” auzite sau rostite de de mine, cum ar fi: „Îţi vine să crezi că cutare…..?” sau „Ai auzit ce a făcut cutare, îţi spun ca să te rogi pentru el/ea” sau „Uite unde a lovit Satan, îl ştii pe…?” sau „cum poate să cânte când uite ce a făcut?” şi mai sunt şi altele.

Toate aceste întrebări şi nu numai, aparent arată o părere de rău faţă de căderea cuiva, arată pe un evlavios care aparent se roagă sau îl compătimeşte pe aproapele său căzut, arată un om „căruia îi pasă de…” aparent este evlavie, dar la o analiză mai spre interior lucrurile se schimbă.

Este adevărat că păcatele nu sunt pardonabile, nu sunt scuzabile, ceea ce „celălalt” a făcut este într-adevăr o greşeală sau un păcat dar… cel care rosteşte asemenea întrebări, indiferent dacă sunt eu sau eşti tu, arată prin atitudinea sa, că nu este cu nimic mai bun decât înfăptuitorul acelui „oribil păcat”. Fie că e vorba de curvie, strigăt, înjurătură, furt, violenţă, necredinţă, alcool sau de evlavia falsă vorbim tot despre păcate. În primă instanţă eu, care aduc la cunoştinţa altuia „senzaţionala cădere” a aproapelui, par evlavios, în profunzime doar îmi descopăr puţin din interiorul meu care seamănă destul de mult cu al celui care a păcătuit. Scriptura spune că „toţi au păcătuit”.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Toleranţa este dragoste otrăvită

Am văzut ieri că toleranţa este un înlocuitor diabolic al dragostei şi că toleranţa nu are nicidecum efectele pe care dragostea le are, ci unele contrare. Nu este nici măcar o replică ci este o bomboană otrăvită. Auzeam când eram copil tot felul de poveşti din război de la bunicul meu dar şi de la alţi vecini care au avut de a face cu războiul. Unele erau despre oamenii flămânzi, cărora soldaţii inamici le mai ofereau câte o ciocolată otrăvită. Lor le era foame, ciocolata arăta delicios, era exact de forma şi culoarea unei ciocolate normale doar că erau otrăvite. Cam aşa stau lucrurile şi la toleranţă. Are cam aceeaşi formă, dar are otravă.

Nu trebuie să spun multe despre otrava din toleranţă. Priviţi doar la vieţile celor toleraţi şi toleranţi, fie că sunt alcoolici, drogaţi, homosexuali, curvari, needucaţi etc. Priviţi vieţile lor la 10 -15 ani de când au cerut şi li s-a acordat toleranţă. Mai mult, priviţi „cât de benefică” a fost toleranţa cu privire la „minorităţile sexuale” cu privire la copiii lăsaţi de capul lor, cu privire la alcool şi altele. Toleranţa acordată a făcut să se mărească numărul de vieţi distruse, de boli, de afecţiuni grave, de malformaţii genetice şi multe alte efecte mai greu de scos în evidenţă. Asta pentru că toleranţa nu înseamnă iubire, nu e iubire reală, adevărată, cristică şi orice altă iubire decât aceasta este otrăvită. Crezi că faci un bine că eşti tolerant dar în realitate conştiinţa îţi spune, realitatea îţi confirmă că toleranţa este dăunătoare.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Uite dragostea, nu e dragostea

Ieri, pentru că trenul întârzia, ca de obicei, am scos căştile şi le-am înfipt în urechi şi căutam un loc cât de cât cald undeva. Am pornit un post de radio şi ascultam. Nu mi-a trebuit mult ca mintea mea să primească materiale de meditare. Rula o melodie de genul „Dragoste, n-ai unde să găseşti, n-ai unde să-ntâlneşti”. De celelalte melodii nu mă întrebaţi pentru că mintea mea deja alerga în viteză să facă conexiuni cu mii de alte cuvinte şi idei „depozitate” prin creierul meu.

Ciudat e că undeva, războiul major se dă între a fi dragoste şi a nu fi dragoste. A iubi şi a nu iubi. Deşi este foarte mult cântată, scrisă, declarată, dorită, evocată, chemată şi simulată, dragoste este tot mai puţină.  Mă refer la dragoste altruistă, sănătoasă. Şi când spun asta mă uit atent la mine să nu fiu unul din cei care are universul limitat şi să generalizez ceea ce simt eu.

Dragostea a fost şi este duşmanul comerţului, duşmanul companiilor mari, duşmanul păcatului, duşmanul egoismului, duşmanul războiului şi în definitiv duşmanul răului. Oamenii mari ai lumii au căutat de multă vreme şi caută şi acum să elimine dragostea dintre oameni şi pentru că nu au reuşit cu forţa acum încearcă folosind surogate cum ar fi libertatea robitoare şi sexul ca substituient al dragostei.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.