Am văzut ieri că toleranţa este un înlocuitor diabolic al dragostei şi că toleranţa nu are nicidecum efectele pe care dragostea le are, ci unele contrare. Nu este nici măcar o replică ci este o bomboană otrăvită. Auzeam când eram copil tot felul de poveşti din război de la bunicul meu dar şi de la alţi vecini care au avut de a face cu războiul. Unele erau despre oamenii flămânzi, cărora soldaţii inamici le mai ofereau câte o ciocolată otrăvită. Lor le era foame, ciocolata arăta delicios, era exact de forma şi culoarea unei ciocolate normale doar că erau otrăvite. Cam aşa stau lucrurile şi la toleranţă. Are cam aceeaşi formă, dar are otravă.
Nu trebuie să spun multe despre otrava din toleranţă. Priviţi doar la vieţile celor toleraţi şi toleranţi, fie că sunt alcoolici, drogaţi, homosexuali, curvari, needucaţi etc. Priviţi vieţile lor la 10 -15 ani de când au cerut şi li s-a acordat toleranţă. Mai mult, priviţi „cât de benefică” a fost toleranţa cu privire la „minorităţile sexuale” cu privire la copiii lăsaţi de capul lor, cu privire la alcool şi altele. Toleranţa acordată a făcut să se mărească numărul de vieţi distruse, de boli, de afecţiuni grave, de malformaţii genetice şi multe alte efecte mai greu de scos în evidenţă. Asta pentru că toleranţa nu înseamnă iubire, nu e iubire reală, adevărată, cristică şi orice altă iubire decât aceasta este otrăvită. Crezi că faci un bine că eşti tolerant dar în realitate conştiinţa îţi spune, realitatea îţi confirmă că toleranţa este dăunătoare.
Da, este la modă să fii tolerant, este contraindicat să fii netolerant în vreun aspect cât de mic. Dacă eşti netolerant rişti să fii împroşcat cu pietre de aceşti „preoţi” ai lumii moderne şi de toată ceata de oameni toleraţi care îi însoţesc, e „păcatul capital” astăzi această intoleranţă, dar noi cum trebuie să fim? Cedăm presiunilor? Ne conformăm şi devenim toleranţi? Le oferim oamenilor aceeaşi dragoste otrăvită? Noi care am gustat din dragostea adevărată, care am gustat ce bun este Domnul, care ştim despre ea? Putem fi atât de tăcuţi, atât de conformişti încât să avem dragostea adevărată la îndemână şi să oferim tot una contrafăcută, doar pentru că cei din jurul nostru fac la fel? Putem noi să fim nevinovaţi doar pentru că toţi fac la fel? Îmi amintesc că pe la seral se mai hotăra să chiulim, înţelegerea era – nimeni nu vine – adică nu venea la oră niciunul din colegi. Teoretic asta trebuia să ne ferească de consecinţe şi erau forţaţi şi cei timizi ca mine să nu vină. Asta nu însemna că nu suportam consecinţele. Ce facem noi cu dragostea lui Hristos despre care ştim, am auzit, avem datoria să o facem de cunoscut? O vom păstra pentru noi doar? Până unde să fim toleranţi?
Nu este nicidecum un îndemn la opunere faţă de minorităţi indiferent care sunt acestea, nu este o chemare la împotrivire faţă de oameni sau grupări, nu este o chemare la a forța sau ucide oameni ca să creadă ce crezi tu cum s-a mai făcut, nu este chemare la a arăta repulsie față de oameni de altă credință, este o chemare la intoleranţă faţă de toleranţă, o chemare la renunţarea la ciocolata otrăvită şi oferirea uneia bune. Este o atenţionare că toleranţa are efecte devastatoare şi în acelaşi timp este o chemare la a iubi, la a iubi oamenii dincolo de păcatul lor indiferent de acesta. Scriptura ne spune că noi suntem lumină, suntem sare suntem chemaţi prin viaţa noastră să contribuim la salvarea sufletelor prin dragostea care este pusă în noi, nu la distrugerea lor prin toleranţa faţă de păcat.
De câte ori ai luat poziţie faţă de manifestări pro păcat? De câte ori te-ai unit cu oameni care manifestă împotriva avortului? De câte ori ai protestat faţă de marşurile de promovare LGBT? Ce poziţie ai faţă de pornografia dată pe televiziuni? Câte memorii sau sesizări ai făcut pentru ca aceasta să fie scoasă din grilă? Câte vânzătoare de chioşcuri de ziar ai abordat să scoată revistele porno din geam? Câte postări ai văzut pe internet cu glume murdare, poze indecente, mobilizări la păcat şi le-ai ignorat? Cu câţi oameni afectaţi de toleranţă ai vorbit să le dau măcar un cubuleţ din dragostea adevărată? Nu ai devenit cumva tolerant? Ba da, ca şi mine, eşti tolerant dar nu vom fi scutiţi de răspundere doar pentru că toată clasa face aşa dragii mei. Vom da socoteală de indiferenţa sau toleranţa noastră. Nu vă provoc la acţiuni anti civice, nu vă provoc să scrieţi pe ziduri porunci publice, vă provoc să daţi dragoste, vă provoc să iubiţi ca Hristos, vă provoc să fiţi intoleranţi faţă de păcat şi să iubiţi oamenii. Asta e chemarea noastră.
Ce vei face? Ce voi face eu? Cât de tolerant voi fi? Cât de iubitor voi fi? Doamne dă înţelepciune şi iubire în copiii Tăi!
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
2 comentarii la „Toleranţa este dragoste otrăvită”