Auzeam dăunăzi, o discuție între două persoane în care mi-a atras atenţia expresia din titlu. Cum de ai rămas singură? Răspunsul a fost: Am divorțat. După alte câteva fraze am auzit că: ”așa a îngăduit Dumnezeu drăguțul”. Așa m-a impresionat discuția, că în acel moment mi s-a ars în minte expresia. O fi dumnezeu drăguț? Cât de drăguț? De ce e drăguț? Câtă lume crede că e drăguț? Pentru că în acea discuție suna mai degrabă a bleguț decât a drăguț.
Provocarea meditării de azi este, să ne analizăm puțin concepțiile să descoperim cum îl ”vedem” pe Dumnezeu. Ce imagine a lui Dumnezeu avem proiectată în mintea noastră? Și mai ales trebuie analizat cine ne-a pus acea imagine în minte.
Imaginea despre Dumnezeu, fie că vor, fie că nu vor, ne-o formează tații. Tata, indiferent că e tatăl unei fete, sau tatăl unui băiat, prin viaţa, comportamentul și cuvintele sale, transmite imaginea despre Dumnezeu copiilor. Noi, fiecare, avem modelat acest ”portret al lui Dumnezeu”, de către tații noștri și în anumite cazuri și de mame. Treaba e sensibilă tare, pentru că imaginea prin această cale se transmite tot mai distorsionat de la generație la generație.