Să-i omorâm

Privesc cu îngrijorare la înfăptuirea a ceea ce era de altfel previzibil şi anume legalizarea uciderii copiilor bolnavi la care am mai făcut referire pe blog. La felul în care noi, oamenii mari, oamenii ştiutori, oamenii deştepţi, oamenii echilibraţi ştim să eliminăm dreptul la viaţă a unor oameni micuţi, a unor copii cărora noi nu le mai dăm şanse în deşteptăciunea noastră. De fapt parcursul e normal, după avorturi e logic că urma legalizarea eutanasierii copiilor, apoi pasul următor va fi lărgirea bazei de efect a măsurii la tineri, adulţi şi bătrâni.

Va fi uşor de ucis, doar o înţepătură mică, un somn profund din care nu se vor mai trezi. Doar o mască cu gaz pentru adormit apoi nenea doctorul va face injecţia morţii. Moartea va fi acel cal gălbui care va intra în trupul copilaşului. Fiecare celulă din corpul lui va simţi moartea, iar el, copilaşul, nici nu va şti că a fost ucis, nu se va plânge, nu va ţipa. Totul se va face cu mare linişte, cu o linişte eternă pentru copil dar cu zgomotul infern al iadului pentru doctori şi părinţi.

Oare de ce am ajuns să luăm rolul de dumnezei? De ce ne credem noi stăpâni peste toate? Cine ne dă dreptul să condamnăm la moarte? De ce în loc să devenim mai miloşi şi mai buni, devenim mai cruzi şi mai răi? Oare nu are legătură tocmai cu scoaterea lui Dumnezeu în afara vieţii noastre? Mare dreptate are Biblia care spune că înţelepciunea oamenilor e o nebunie înaintea lui Dumnezeu şi că oamenii vor fi lăsaţi în voia minţii lor blestemate.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.