evanghelizare

Respectul și iubirea de oameni

de
Respectul si iubirea de oameni

Revenind la tema evanghelizării, că tot vine sezonul, aștern în jurnalul meu câteva gânduri despre două ingrediente esențiale în transmiterea veștii bune și anume respectul și iubirea. Ordinea termenilor nu e la voia întâmplării ci e chiar esențială, dacă chiar avem pe suflet salvarea oamenilor la modul autentic, dacă ne preocupă sincer soarta lor. Multe … Citește mai mult

Evanghelizare prin ironie și dispreț

de
Evanghelizare prin ironie si dispret

Unul din motivele de eșec în evanghelizarea oamenilor este atitudinea nepotrivită față de aceștia. Lipsa respectului este cea mai des întâlnită formă de abordare greșită a oamenilor, care include la pachet multe alte atitudini care devin veritabile ziduri în comunicarea cu semenii. Credem greșit că odată ce am devenit copii ai lui Dumnezeu suntem superiori … Citește mai mult

Rod pentru Domnul

de

Ieri, lucrând „cot la cot” cu Ana, soția mea, ne-am apucat la discuție, că gura tot stătea de pomană, despre rodire și modul în care noi credincioșii o înțelegem. Recunosc că scânteia a dat-o altcineva, care ne-a întrebat acum câteva zile „ce fac eu dacă nu am adus nici un rod pentru Domnul?” De aici au curs versete și discuții interesante, despre modul în care credincioșii văd lucrarea de rodire și am observat multe greșeli pe care le facem.

Noi oamenii, credem greșit, că putem convinge un om să îl urmeze pe Dumnezeu și credem că, acesta este rodul care ni se cere. Nu toți, dar vă asigur că cei mai mulți asta cred. Credem că trebuie să ne forțăm, să ne stoarcem ca să vină cineva la biserică și să se boteze, după care ne simțim liniștiți sau chiar mândri că am adus „un rod”. Acum ceva timp, o soră m-a abordat după un mesaj și mi-a declarat cu o apreciere consistentă față de roadele ei că: „Mulțumesc Domnului că i-am putut aduce ca jertfă trei roade.” La momentul acela remarca mi-a trecut fără prea mari emoții pe la urechi, dar acum, am realizat că e un fel de curent prin biserici și că, oamenii cred, că pot convinge pe cineva să îl urmeze pe Hristos. Mai mult, pastorii provoacă și uneori chiar sunt agresivi în asta, oamenii să aducă roade. Îi forțează pe „enoriași” să aducă oameni la evanghelizări, cum că, acei oameni, vor fi roadele lor.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Evanghelizarea – greutatea vorbelor trăite

de

Scriam ieri, că avem o problemă în a vesti evanghelia oamenilor din jurul nostru. Cu toată strădania și efortul organizatoric, cu toată dorința de a vedea bisericile pline și oameni ridicând mâna, se pare că undeva pierdem, avem o gaură mare în rezervorul eficienței. În fața acestei situații ne-am resemnat cumva zicând că ”e timpul de pe urmă” și oamenii nu mai vor să audă de Dumnezeu. Prin asta aproape ne-am luat adio de la lupta pentru suflete și sperăm ca păstorul sau comitetul, să fie mai inspirați decât noi.

Vorbele noastre ajung să cântărească așa de puțin pentru semenii noștri, de aceea încercăm să mai adăugăm ceva greutate, prin folosirea unor expresii alambicate, prin adăugarea greutății unor nume vestite în predicare sau cântare sau prin inventarea și exagerarea de evenimente sau intâmplări din viața noastră sau a altcuiva. Totul, pentru a obține acele puține ridicări de mâini la finalul unei predici transpirăcioase. Ne punem toată speranța și nădejdea în meșteșugirea predicatorului de a vorbi, pe fondul sensibilizării emoționale realizate de cântări și sperăm că ”nu am adus degeaba” pe acel cineva la biserică.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Evanghelizarea – vorbe sau fapte?

de

Într-o discuție recentă cu oameni pe care ii respect mult, a fost atins și subiectul evanghelizării și mai ales al modului de a duce vestea bună celorlalți oameni. Discuţia a gravitat în jurul celor două modalități pe care le avem la dispoziție, respectiv vorbele și faptele. Trebuie să recunosc că am fost singurul de partea faptelor, ca metodă eficientă și pe termen lung de evanghelizare, dar discuția a fost benefică ”ambelor tabere”.

În realitate, evanghelizarea doar prin una din metode, e aproape imposibilă și nu este de preferat decât în condiții extreme. Să zicem că trenul gonește de la București spre Brașov și ai în față un om, față de care Dumnezeu ți-a deschis ”ușa de cuvânt”. Acolo nu ai timp de fapte, deși măcar gesturi tot au fost văzute de celălalt la tine. Este una din situațiile pe care eu le numesc extreme, alături de cazurile în care mergi la patul unui muribund sau ești invitat ca predicator la o evanghelizare.

Dacă o luăm după termenul folosit în Scriptură ”propovăduirea” la care sunt trimiși ucenicii Domnului Isus, are de a face cu verbalizarea unor concepte religioase, cu spunerea unei vești, cu transmiterea verbală. Așadar, cei mai mulți preferă să interpreteze așa termenul, pentru că e mai simplu. Nu? E mai simplu să vorbești evanghelia decât să o trăiești! Merge treaba asta dacă ieșim pe stradă într-un sat vecin, dacă ieșim pe stradă în oraș și nu ne cunoaște lumea. Dar ar putea fi un deserviciu adus evangheliei dacă facem acest mod de evanghelizare, în zone în care credincioșii trăiesc de ceva vreme și viața lor nu a fost o evanghelie.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Biserica – locul creșterii

de

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. Fapte 2:46  – 47

Porunca expresă a Domnului Isus înainte de înălțare a fost ca șă mergem să răspândim Evanghelia și cred că sunteți de acord că toți am primit misiunea asta chiar dacă unii, uneori, ne eschivăm în a spune despre Hristos oamenilor din anturajul nostru totuși avem porunca să spunem oamenilor despre Isus. Vorbirea aceasta nu trebuie făcută doar de cei ce au darul de evangheliști ci de fiecare din noi. Oamenii trebuie să audă despre jertfa Domnului Isus și să fie mântuiți în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru, spune FA 2:39

Îi vedem pe ucenici întrunind câteva condiții: nelipsiți de la templu, bucuroși, curați la inima și plăcuți norodului după ce înainte primiseră Duhul Sfânt ca și călăuzitor și consecința ascestei stări este: „și Dumnezeu adăuga în fiecare zi la numărul lor”. Rezultatele evanghelizării se văd în biserică, se văd când creștinii se strâng la părtășie în numărul lor dar și în calitatea viații lor. Nu știu câtă evanghelizare făceau verbală dar acest mod de a trăi în voia lui Dumnezeu este foarte eficient în a spune oamenilor despre Isus. Oamenii vor să îl vadă pe Isus în noi nu să audă despre Isus din gura noastră.

Nu susțin că nu trebuie să evanghelizăm verbal oamenii ba din contră spuneți-le oamenilor despre Isus, vorbiți despre EL și puterea Sa și despre mila, dragostea și dreptatea Sa, chemații la biserică când sunt evanhgelizări dar în același timp haideți să îl atătăm pe Isus cel din viața noastră. Isus trebuie să se vadă în viața mea și a ta, prin noi trebuie să curgă binecuvântarea Sa către oameni așa cum a curs prin EL binecuvântarea lui Dumnezeu pentru oamenire.

Citește mai mult

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.