Vorbeam ieri despre anumite fapte din viaţa noastră pe care noi le identificăm ca fiind „duhovniceşti” sunt atât de „strălucitoare” încât „la soare ne putem uita, dar la ele ba” şi de modul în care poate apărea orbirea cu lucruri spirituale şi acum vreau să continuăm analizarea acestor aspecte şi cum ne afectează ele pe drumul credinţei.
Se ştie că şoferii noaptea (acum şi ziua se pare) au obligaţia să aprindă farurile. Asta ajută în dublu sens, şoferul vede drumul şi indicatoarele şi poate rula noaptea cu viteză bună şi în acelaşi timp, alţi participanţi la trafic îi observă în timp util şi se pot poziţiona corect faţă de acea maşină. În mod normal regula spune că mergi cu faza lungă când nu eşti decât tu pe drum, cum apare cineva în faţă cum eşti obligat să foloseşti „luminile de întâlnire” ca să nu afectezi privirea celuilalt şofer şi acesta să fie încurcat de „xenoanele tale”. Respectarea acestei reguli face ca traficul să se desfăşoare bine, şoferii să conducă mai destresaţi şi fiecare să ajungă acasă nestânjenit de „dotările” altora.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.