A vorbi înseamnă a rupe puţin din tine însuţi. Henry de Montherlant
Citeam ieri din cartea Estera în Biblie şi prin capitolul 3 mi-am regăsit unele din greşelile trecutului. Una din acele greşeli este că i-am ascultat pe cei care îi vorbeau de rău pe alţii. Teoretic măcar, acum ar trebui să fiu mai înţelept deci să fi învăţat din greşelile din trecut şi să aplic în viaţa mea, dar oare cât de mult am învăţat în realitate?
Să asculţi vorbe senzaţionale, lucruri ascunse despre ceilalţi e foarte incitant pentru vorbitor dar şi pentru ascultător. În momentele acele de conversaţie se crează ca o vrajă între cei doi şi ambii se simt foarte bine discutând picanteriile secrete din viaţa altora, te cuprinde un fel de stare unică aflând detalii intime şi ascunse despre aproapele tău şi starea asta te face să te simţi „o ţâră de zeu”. Secretele discutate „în secret” măresc considerabil doza de adrenalină din corp şi echivalează uneori cu o săritură cu coarda la senzaţiile trăite.