Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! Proverbe 9:9
Deşi unii oameni sunt consideraţi neînvăţaţi şi pentru asta sunt desconsideraţi în realitate termenul care trebuie folosit este altul. Doar un om bolnav este neînvăţat. Omul sănătos fizic şi mental învaţă din toate şi pe tot parcursul vieţii. În copilărie capacitatea asta este imensă şi creierul este ca o sugativă, ca un burete care poate învăţa enorm şi scade odată cu trecerea timpului dar nu se pierde această capacitate decât când creierul moare.
Problema nu este dacă învaţă oamenii ci cât şi ce învaţă. Orice experienţă de viaţă este o lecţie care nu are cum rămâne fără efect pentru creier. Şi dacă trecem pe lângă o floare mirositoare învăţăm ceva, dacă ne prinde o ploaie şi ne udă iar învăţăm, dacă ne căţărăm în copac tot aşa. Din toate învăţăm, depinde doar ce anume învăţăm şi cât.
Contează foarte mult ce informaţii „introducem” în mintea noastră pentru că ele ne vor folosi mai târziu în viaţă. Dacă punem principii de calitate, reguli şi învăţături bune cu siguranţă ne vor afecta în bine viaţa. Dacă însă copiii învaţă acasă principii proaste (alcool, tutun, ceartă etc) pe acelea le vor aplica în mod automat. Scriptura insistă să învăţăm pe copii principii bune pentru că acestea vor rămâne pentru toată viaţa „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”